Definiție și ce înseamnă busna

1. [MDA2] busna vr [At: BUGNARIU, N. / V: ~sta / Pzi: ? / E: ns cf bosnat] (Pop) A se mânia.

2. [CADE] ❍BUSNA, BUSTA adv. Mold. Bucov. numai în expr. a da ~, a năvăli, a se repezi undeva pe neașteptate: cu ce aer speriat dau busna ’n odaie și-mi încuiu ușa VLAH.; ia să dăm busta în casă Ia babă (CRG.).

3. [Șăineanu, ed. VI] busna adv. Mold. V. busta.

4. [Scriban] búsna și bústa adv. (rudă cu busnat). A da busna, a veni busna, de-a dreptu, năvălind, fie despre unu, fie despre maĭ mulți. Și buzna și năbuzna (Șez. 33, 30). V. buluc, ĭama.

5. [DEX '09] BUSTA adv. v. buzna.

6. [DEX '09] BUZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă. [Var.: busta adv.] – Cf. magh. buszma.

7. [MDA2] busta v vz busna

8. [MDA2] buzna av [At: DEX2 / V: (îvr) busta / E: cf mg buszma] 1-2 (Îe) A da ~ A se repezi să intre (sau să iasă).

9. [DEXI] busta adv. v. buzna.

10. [DEXI] buzna adv. Expr. A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate; a se repezi să intre sau să iasă. Cîteodată, traversînd, dam buzna peste automobile (CA. PETR.). • și (reg.) busta adv. /etimol. nec.

11. [CADE] BUSTA 👉 BUSNA.

12. [CADE] BUZNA = BUSNA.

13. [DLRLC] BUZNA adv. (Numai în expr.) A da (sau, rar, a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă afară. Răsturnă un scaun și intră buzna în camera cealaltă. DUMITRIU, B. F. 72. Într-o zi [gîndăcelul] încercă o pornire lăuntrică: ieși de sui umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. GÎRLEANU, L. 22. Nici nu ne mai scuturăm ciubotele de omăt. Nerăbdători, dăm buzna-n casă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 87. Păsările flămînde dădură buzna la căuș. VLAHUȚĂ, O. AL. I 48. – Variantă: busta (CREANGĂ, P. 13, CONTEMPORANUL, III 571, NEGRUZZI, S. II 243) adv.

14. [DLRM] BUZNA adv. (În expr.) A da (sau a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă. [Var.: busta adv.] – Comp. magh. buszma.

15. [Șăineanu, ed. VI] busta adv. Mold. toți deodată năvălind: dau busta în casă AL. [Și busna: de origină necunoscută].

16. [Scriban] bústa V. busna.

17. [Scriban] búzna V. busna.

18. [IVO-III] busna.

19. [DOOM 3] buzna adv. (a da/a intra ~)

20. [DOOM 2] buzna (în expr.) adv.

21. [MDO] buzna

22. [DER] buzna adv. – Brusc, pe neașteptate în grabă. – Var. busta, nabuzna. Origine necunoscută. Ultima var. pare a indica o proveniență sl. După Cihac, forma autentică ar fi busta, legată de vb. buși; DAR o pune în legătură cu mag. buszma „bădăran”. Mai curînd este vorba de un cuvînt din aceeași familie cu năpusti; caz în care var. ar fi în loc de *napustna.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro