Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micșorează, ci tremurătoare
mărește și mai tare taina nopții,
așa îmbogățesc și eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.

(1919)

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o poezie emblematică scrisă de Lucian Blaga, publicată în volumul „Poemele luminii” în 1919. Este considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale poetului și reflectă filosofia sa asupra vieții și cunoașterii.

Tematica

Poemul explorează relația dintre om și misterele universului. Blaga pledează pentru păstrarea misterului și frumuseții lumii, în contrast cu tendința de a explica și de a demitiza totul. El consideră că înțelegerea completă și raționalizarea excesivă a fenomenelor lumii strivește frumusețea și misterul existenței.

Stil și Formă

Poezia este scrisă într-un stil modernist, cu versuri libere și o structură aparent simplă, dar încărcată de semnificații profunde. Blaga folosește imagini sugestive și metafore pentru a transmite ideea centrală a poemului. Limbajul este evocativ, punând accent pe contrastul dintre lumina cunoașterii și întunericul misterului.

Filosofia Blagiană

Lucian Blaga introduce în acest poem conceptele sale filosofice, cum ar fi „cunoașterea luciferică” și „cunoașterea paradisiacă”. El sugerează că există două tipuri de cunoaștere: una care păstrează misterul și una care încearcă să-l dezvăluie complet. Blaga militează pentru prima, considerând că misterele lumii trebuie respectate și protejate.

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o reflecție profundă asupra naturii cunoașterii și a relației omului cu universul. Lucian Blaga ne invită să apreciem și să păstrăm frumusețea misterioasă a lumii, fără a încerca să o descompunem complet prin rațiune și analiză.