1. [MDA2] zuvelca v vz sufleca
2. [DEX '09] SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Lat. *subfollicare.
3. [DEX '09] ZAVELCĂ s. f. v. zăvelcă.
4. [DEX '09] ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvelcă, zovelcă, zivelcă, zuvelcă, zevelcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.
5. [DEX '09] ZEVELCĂ s. f. v. zăvelcă.
6. [DEX '09] ZIVELCĂ s. f. v. zăvelcă.
7. [DEX '09] ZOVELCĂ s. f. v. zăvelcă.
8. [DEX '09] ZUVELCĂ s. f. v. zăvelcă.
9. [MDA2] javecă sf vz zăvelcă[1]
10. [MDA2] săfulca v vz sufleca
11. [MDA2] sivâlca v vz sufleca
12. [MDA2] sovulca v vz sufleca
13. [MDA2] sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).
14. [MDA2] suflica1 v vz sufleca
15. [MDA2] sufluca v vz sufleca
16. [MDA2] suflulca v vz sufleca
17. [MDA2] sufulca2 v vz sufleca
18. [MDA2] sulfuca v vz sufleca
19. [MDA2] sulvuca v vz sufleca
20. [MDA2] supleca2 v vz sufleca
21. [MDA2] suvâlcă2 v vz sufleca
22. [MDA2] suvelcă sf vz zăvelcă
23. [MDA2] suvolca2 v vz sufleca
24. [MDA2] suvulca2 v vz sufleca
25. [MDA2] zavelcă sf vz zăvelcă
26. [MDA2] zăvelcă sf [At: POLIZU / V: (reg) zav~1, zev~, ziv~, zâv~, zov~, zuv~ / S și: suv~ / Pl: ~lci / E: ns cf bg завелца] (Reg) 1 Zodie1 (1). 2 (Csnp) Țesătură țărănească. 3 Bucată de pânză de sac cu care băcițele își înfășoară picioarele atunci când mulg oile. 4 (Îf zuvelcă) Melodie populară nedefinită mai îndeaproape.
27. [MDA2] zâvelcă sf vz zăvelcă
28. [MDA2] zevelcă sf vz zăvelcă
29. [MDA2] zivelcă sf vz zăvelcă
30. [MDA2] zovelcă sf vz zăvelcă
31. [MDA2] zuvelcă sf vz zăvelcă
32. [DEXI] zavelcă s.f. v. zăvelcă.
33. [DEXI] zăvelcă s.f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, decorate cu alesături sau cu broderii, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. O femeie durdulie, îmbrăcată cu iie și zăvelcă (CA. PETR.). • pl. -ci. și zavelcă, zevelcă s.f. /<bg. завивка.
34. [DEXI] zevelcă s.f. v. zăvelcă.
35. [DEXI] zivelcă s.f. v. zăvelcă.
36. [DEXI] zovelcă s.f. v. zăvelcă.
37. [DEXI] zuvelcă s.f. v. zăvelcă.
38. [CADE] ❍JAVELCĂ – ZĂVELCĂ.
39. [CADE] ZAVELCĂ, ZĂVELCĂ, ZUVELCĂ (pl. -ci) sf. Olten. Băn. Trans. 👕 Șorț de pînză, împodobit cu cusături și cu fluturi, ce se poartă în zilele de sărbătoare: de-a lungul prispelor atîrnă, pe culmi... scurteici și zăvelci cusute cu fluturi (VLAH.) [comp. bg. zavěrka].
40. [CADE] ❍ZEVELCĂ = ZĂVELCĂ.
41. [CADE] ❍ZUVELCĂ ... 👉 ZĂVELCĂ ...
42. [DEX '98] SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.
43. [DEX '98] ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavelcă, zevelcă, zivelcă, zovelcă, zuvelcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.
44. [DLRLC] SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflica (ȘEZ. III 5), sufulca (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.
45. [DLRLC] SUFLICA vb. I v. sufleca.
46. [DLRLC] SUFULCA vb. I v. sufleca.
47. [DLRLC] ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevelcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivelcă (MAT. FOLK. 442), zuvelcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavelcă s. f.
48. [DLRM] ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavelcă, zovelcă, zivelcă, zuvelcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.
49. [Șăineanu, ed. VI] suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].
50. [Șăineanu, ed. VI] zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].
51. [Șăineanu, ed. VI] zevelcă f. V. zavelcă.
52. [Scriban] súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.
53. [Scriban] suflúc, V. suflec.
54. [Scriban] sufúlc, V. suflec.
55. [Scriban] suvúlc, -át, V. suflec.
56. [Scriban] zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.
57. [Scriban] zăvélcă, V. zavelcă.
58. [Scriban] zuvélc v. tr. V. sufulc.
59. [Scriban] zuvélcă f. V. zavelcă.
60. [DOOM 3] sufleca (a ~) (desp. su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. suflec, 2 sg. sufleci, 3 suflecă; conj. prez. 1 sg. să suflec, 3 să suflece
61. [DOOM 3] zăvelcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci
62. [DOOM 2] sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă
63. [DOOM 2] zăvelcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcii; pl. zăvelci
64. [MDO] sufleca (ind. prez. 1 sg. suflec)
65. [IVO-III] suflec.
66. [DER] sufleca (-c, at), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica. – Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.
67. [DER] zavelcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.
68. [DER] ZĂVELCĂ, zăvelci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL