1. [DEX '09] SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.
2. [MDA2] suflecat2, ~ă a [At: POP. în CUV. D. BĂTR. II, 4 / V: (reg) fâlcat, ~licat, ~lucat, ~fulcat, suplic~, suvelc~, suvolc~, suvulc~, zoverc~, zuvelc~ / Pl: ~ați, ~e / E: sufleca] 1 (D. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, d. mâneci, poale etc.) Care este îndoit (de câteva ori), răsucit, răsfrânt etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări la margine, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: sumes, (pop) sumecat. 2 (Rar; pan; d. nas) Cârn (2). 3 (Rar; pex, d. carâmbii cizmelor) Răsfrânt. 4 (Reg; îf suvulcat) Călare (2).
3. [MDA2] suflecat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sufleca] (Rar) Suflecare.
4. [DLRLC] SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrînt în sus, ridicat; sumes. Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variante: (regional) suflicat, -ă (ȘEZ. III 178), sufulcat, -ă (MARIAN, NU. 47) adj.
5. [MDA2] sufâlcat, ~ă a vz suflecat2
6. [MDA2] suflicat, ~ă a vz suflecat
7. [MDA2] suflucat, ~ă a vz suflecat
8. [MDA2] sufulcat, ~ă a vz suflecat
9. [MDA2] suplicat, ~ă a vz suflecat2
10. [MDA2] suvelcat, ~ă a vz suflecat2
11. [MDA2] suvolcat, ~ă a vz suflecat2
12. [MDA2] suvulcat, ~ă a vz suflecat2
13. [MDA2] zovercat, ~ă a vz suflecat2
14. [MDA2] zuvelcat, ~ă a vz suflecat2
15. [DLRLC] SUFLICAT, -Ă adj. v. suflecat.
16. [DLRLC] SUFULCAT, -Ă adj. v. suflecat.
17. [Șăineanu, ed. VI] suvulcat a. suflecat, sumes. [Din sufulcà: v. suflecà).
18. [DAR] suvulcat, -ă, adj. (înv. și reg.) suflecat, sumes.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL