1. [MDA2] zornăire sf [At: POLIZU / P: ~nă-i~ / Pl: ~ri / E: zornăi] 1-2 Zăngăneală (1-2).
2. [DEXI] zornăire s.f. Acțiunea de a zornăi și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zornăi.
3. [DEX '09] ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zăngăni, a zurui, a zorzoi. ◊ Tranz. Își zornăie pintenii. – Zor2 + suf. -năi.
4. [MDA2] dârnăi1 v vz zărnăi
5. [MDA2] zărnăi v vz zornăi
6. [MDA2] zărnâi v vz zornăi
7. [MDA2] zârnăi v vz zornăi
8. [MDA2] zornăi vi [At: HELIADE, O. I, 317 / V: (rar) ~nâi, (îrg) ~noi, zăr~, zur~, (reg) zâr~, zărnâi / Pzi: zornăi, (îvr) ~esc / E: zor2] 1-2 A zăngăni (1-2). 3 (Mar; îf zurnăi; d. urechi) A țiui.
9. [MDA2] zornâi v vz zornăi
10. [MDA2] zornoi v vz zornăi
11. [MDA2] zurnăi v vz zornăi
12. [DEXI] zornăi vb. IV. 1 intr. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A produce un zgomot caracteristic cînd se mișcă, se ciocnește de ceva sau cînd este lovit de ceva; (pop.) a zorzoi, a zuzui. Scăpă cele patru chei, cari zornăiră pe pardoseală (DELAVR.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea, sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zurui, (pop.) a zorzoi. Se închinară pe rînd, zornăindu-și pintenii (CA. PETR.). • prez.ind. zornăi, (înv., reg.) -iesc. și (înv., reg.) zornoi, zărnăi, zîrnăi vb. IV. /zor2 + -năi.
13. [DEXI] zornoi vb. IV. v. zornăi.
14. [CADE] ZORNĂI (-ăesc, -ăiu) l. vb. tr. A face să răsune niște obiecte de metal ciocnite între ele, lanțuri, monede, etc., a zîngăni, a sdrăngăni: ofițerul... își zornăi pintenii într’un salut milităresc VLAH.; s’a întors radios, zornăind un fișic de patace BR. -VN.. II. vb. intr. A zîngăni, a sdrăngăni: din buzunarele jiletcei atîrnau, d’o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei I. -GH.; lin încep cădelnițele de argint să zornăe VLAH.; icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute DLVR. [onom.; comp. ZOR !2].
15. [CADE] ZORNĂITOR adj. verb. ZORNĂI. Care zornăe: se aruncă cu fața în jos, ca pe-o claie de fîn, pe zornăitoarea grămadă de aur VLAH..
16. [CADE] ZURĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. și intr. = ZORNĂI [zur! comp. ZURUI].
17. [CADE] ZURUI (-uesc, -uiu) vb. tr. și intr. – ZORNĂI: deodată lanțurile zuruiră în fundul gropii DEM.; clopoțeii aninați de gurile hamurilor zuruiau vesel ALECS.; se așeză cu spatele la avocat, care zuruia vesel un purcoiu de napoleoni DLVR.; Întețit omătu ’n spulber bate zuruind în geamuri VLAH. [zur! comp. și ZURĂI].
18. [DLRLC] ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă, de os etc.) A produce un sunet caracteristic prin lovire, ciocnire, rostogolire; a răsuna. V. zăngăni, zdrăngăni. Zornăiau galbenii cînd sălta, în zbucium, hora. STANCU, D. 7. Zarurile zornăiau pe masă. CĂLINESCU, E. O. I 25. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. Din buzunarele jiletcei atîrnau de o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei și peceți mulțime. GHICA, S. 502. Și podu cînd trecea, Podu că zornăia. TEODORESCU, P. P. 424. ♦ (Despre oameni, cu un complement instrumental introdus prin prepoziția din) A face să răsune (lovind, ciocnind, etc.) ȘI din pinteni zornăind Să încing o săbioară. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ (Fig.) Zornăie din salbe neliniștea livezii. LESNEA, A. 42. ◊ Tranz. Vedeai că-și dă și alte aere cu tine, zornăindu-și banii în buzunar. PAS, Z. I 255. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc. VLAHUȚĂ, O. AL. II 41.
19. [DLRM] ZORNĂI, zornăi, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de metal, de sticlă etc.) A produce un zgomot caracteristic prin lovire, ciocnire sau rostogolire. ◊ Tranz. Își zornăi pintenii într-un salut milităresc (VLAHUȚĂ). – Din zor1.
20. [Șăineanu, ed. VI] zornăì v. a scoate un sunet metalic, a suna cu sgomot: zornăe tambura. [Onomatopee].
21. [Scriban] zărnăĭ, V. zornăĭ.
22. [Scriban] zdórnăĭ, a -í, V. zornăĭ.
23. [Scriban] zórnăĭ și zornăĭésc, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. zördülni, zŏrrenni, zörögni, a zornăi, zúrni, zavarni, a turbura. Cp. cu zuruĭ și zurgalăŭ). Sun (vorbind de lucrurĭ de metal saŭ de sticlă): zornăĭaŭ săbiile și pinteniĭ. V. tr. Soldațiĭ îșĭ zornăĭaŭ săbiile, pinteniĭ. – Și zărnăĭ. Și zúrnuĭ (Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 2, 163, și J. Bt. Dat. uĭt. 117). În Serbia zdórnoĭ (după zdrăngănesc). Și zorzo(n)esc (Rar).
24. [Scriban] zorzo(n)ésc, V. zornăĭ.
25. [DOR] zornăire s. f., g.-d. art. zornăirii; pl. zornăiri
26. [DOOM 3] zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 1 zornăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zornăi, 3 să zornăie
27. [DOOM 2] zornăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zornăi, 3 zornăie, imperf. 3 sg. zornăia; conj. prez. 3 să zornăie
28. [MDO] zornăi (ind. prez. 3 sg. și pl. zornăie)
29. [IVO-III] zornăesc, -năe 3, -năiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL