1. [DEX '09] ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.
2. [MDA2] zornăitor, ~oare a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 98 / P: ~nă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: zornăi + -tor] 1-2 Zăngănitor (1-2).
3. [DEXI] zornăitor, -oare adj. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) Care zornăie. Se aruncă... pe zornăitoarea grămadă de aur (VLAH.). • sil. -nă-i-. pl. -ori, -oare. /zornăi + -tor.
4. [CADE] ZORNĂITOR adj. verb. ZORNĂI. Care zornăe: se aruncă cu fața în jos, ca pe-o claie de fîn, pe zornăitoarea grămadă de aur VLAH..
5. [DLRLC] ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. AL. 216.
6. [DLRM] ZORNĂITOR, -OARE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. – Din zornăi + suf. -(i)tor.
7. [DOOM 3] zornăitor (desp. -nă-i-) adj. m., pl. zornăitori; f. sg. și pl. zornăitoare
8. [DOOM 2] zornăitor (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitori; f. sg. și pl. zornăitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL