1. [DEX '09] ZMĂCINAT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Rar) Agitat, frământat, zbuciumat. – V. zmăcina.
2. [DEXI] zmăcinat, -ă adj. v. smăcinat.
3. [DLRLC] ZMĂCINAT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. Agitat, zbuciumat, frămîntat, zguduit. Agripina suia din greu, cu pieptul tot atît de zmăcinat ca și șuvoiul de alături. GALACTION, O. I 161. Doamna mumă îi ajunse acolo, purtînd în sujletu-i zmăcinat o îngrijată presimțire. ODOBESCU, S. I 170.
4. [DLRM] ZMĂCINAT, -Ă, zmăcinați, -te, adj. (Pop.) Agitat, frămîntat, zbuciumat, zguduit. – V. zmăcina.
5. [DEX '09] ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.
6. [DEXI] zmăcina vb. I. v. smăcina.
7. [DEX '98] ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.
8. [DLRLC] ZMĂCINA, zmăcin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frămînta, a se zbate. Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pintecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.
9. [DLRM] ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Pop.) A se agita, a se frămînta, a se zbate. – Lat. *ex-machinare.
10. [DOOM 3] zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zmacin, 3 se zmacină; conj. prez. 1 sg. să mă zmacin, 3 să se zmacine; imper. 2 sg. afirm. zmacină-te; ger. zmăcinându-mă
11. [DOOM 2] zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmacină
12. [DER] ZMĂCINA, zmacin, vb. I. 2. Tranz. A scutura, a zgîlțîi, a agita. 3. Tranz. A desface, a descompune. (din smîc1 + suf. expresiv -na, cf. hîțîna, zgîlțîna; sau din lat. machĩnāre, cf. măcina; sau din lat. *exmācĕrāre)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL