1. [MDA2] smăcinat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: zm~ / Pl: ~ați, ~e / E: smăcina] (Înv) 1 Fărâmițat2. 2 Zdrobit. 3 (Pex) Ruinat. 4 (Rar; d. dantură) Cariat. 5 (Fig) Agitat2 (2). 6 (Fig) Tulburat2. 7 (Pex; fig) Zbuciumat.
2. [Șăineanu, ed. VI] smăcinat a. fig. agitat: sufletu-i smăcinat OD.
3. [Scriban] smăcinàt și zm-, -ă adj. Măcinat, fărămițit. Cariat. Fig. Ros de întristare saŭ de griji: un suflet smăcinat.
4. [MDA2] smăcina [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 70r/14 / V: zm~ / Pzi: smacin, 6 și smacin / E: s- + măcina] (Înv) 1-2 vtr A (se) fărâmița (1-2). 3-4 (Pex) A (se) zdrobi. 5-6 vtr A (se) tortura1. 7 vt (Fig) A agita (3). 8 vt (Fig) A tulbura. 9 (Înv) vt (C. i. funcții ale organismului) A deregla (1).
5. [MDA2] zmăcina v vz smăcina
6. [MDA2] zmăcinat, ~ă a vz smăcinat
7. [DEXI] zmăcina vb. I. v. smăcina.
8. [Șăineanu, ed. VI] smăcinà v. 1. a sgudui; 2. fig. a agita. [V. măcinà; metaforă luată dela morari: primitiv a măcina mărunt, apoi cu sensul generalizat, a agita, a scutura cu violență (cf. abruțez SMACENÁ, a măcina prea mult)].
9. [Scriban] smácin și zm-, a smăciná v. tr. (d. macin orĭ lat. *ex-machinare, de unde și it. Abruzzo smacená). Macin (fărâmițesc) încet-încet. Mă macin, mă nimicesc pin fărîme foarte micĭ: petrele, zidu se smacină de ploaĭe, dinții se smacină (se cariază).
10. [Scriban] zmácin, V. smacin.
11. [DOOM 3] zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zmacin, 3 se zmacină; conj. prez. 1 sg. să mă zmacin, 3 să se zmacine; imper. 2 sg. afirm. zmacină-te; ger. zmăcinându-mă
12. [IVO-III] smacin.
13. [DAR] smăcinat, smăcinată, adj. (înv.) 1. fărâmițat; zdrobit; ruinat. 2. (despre dantură) cariat. 3. (fig.) agitat, tulburat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL