1. [MDA2] zleamăn sn vz znamăn
2. [CADE] ❍ZLEAMĂN (pl. -mene) sn. Băn. Piatră de mormînt [srb. zlamene „semn”].
3. [MDA2] snaman sn vz znamăn
4. [MDA2] snamă sf vz znamen
5. [MDA2] snamen sn vz znamăn
6. [MDA2] snamenă sf vz znămen
7. [MDA2] snamină sf vz znămen
8. [MDA2] sniamen sm vz znamăn
9. [MDA2] zleamen sn vz znamăn
10. [MDA2] znamă sf vz znamăn
11. [MDA2] znamăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/20 / V: ~men (S și: snamen) snamină sf (îvr) zlea~, zleamen, sniamen, sniamet[1], (înv) znamă sf, znea~, jneamăt sm, (reg) ~mie sf, snamă sf, șniamet / S și: sn~ / Pl: ~e / E: sgp znemenii (pll znamenie)] 1 (Îvr) Piatră de mormânt. 2 (Mol; Buc) Loc în afara cimitirului unde se înmormântează sinucigașii. 3 (Prc) Mormânt al unui sinucigaș. 4 (Îvr) Monument comemorativ. 5 (Îvr; îf znamen) Placă de metal purtată la gât de militari, ca semn de identificare. 6 (Reg) Ființă (mai ales om) slabă și urâtă Si: pocitanie. 7 (Reg) Arătare (24). 8 (Îvr) Ființă imaginară potrivnică omului Si: (îvr) monstru.
12. [MDA2] znamen[1] sn vz znamăn
13. [MDA2] znamie sf vz znamăn
14. [MDA2] zneamăn sn vz znamăn
15. [DEXI] znamăn s.n. 1 (înv., reg.) Piatră, semn de mormînt. ♦ (reg.) Loc în afara cimitirului, unde sînt înmormîntați sinucigașii. ♦ Restr. Mormînt de sinucigaș. 2 (reg.) Ființă slabă și pocită; arătare. • pl. -e. și (reg.) znamen, snamen s.n., sniamen, sniamet s.m. /sg. refăcut după znamenii, pl. lui znamenie.
16. [DEXI] znamen s. n. v. znamăn.
17. [CADE] ‡ZNAMEN sbst. 🎖️ Placă de metal, purtată la gît ca insignii de militari (🖼 5376) [rus.].
18. [Scriban] známăn n., pl. ene (vsl. znamen). Dos. Monument. – În Buc. zneámăn, pl. znemene, mormînt de sinucis.
19. [DER] ZLEAMĂN s. n. (Banat; Var.) Znamăn. (cf. znamăn)
20. [DER] ZNAMĂ, zname, s. f. (Var.) Snamă. (cf. snamă)
21. [DER] ZNAMĂN s. n. Lespede, piatră funerară; mormînt. (din sb. znamenje, zlamenje)
22. [DER] ZNAMEN s. n. Distincție militară. (din rus. znamenĩ)
23. [DER] ZNEAMĂN s. n. (Var.) Znamăn. (cf. znamăn)
24. [DLRLV] ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stîlp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam: "Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51v). Etimologie: scr. znamen.
25. [DLRLV] ZNEAMĂN s. n. v. znamăn.
26. [DAR] znamăn, znamene, s.n. (înv.) monument.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL