1. [DEX '09] POCITANIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie.
2. [MDA2] pocitanie sf [At: PSALT. 258 / V: (reg) ~cica~, ~ciga~, ~ciașta~[1] / Pl: ~ii, (reg) ~tănii / E: pocit2 + -anie] 1 Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată Si: pocitură (4). 2 (Pex) Monstru. 3 (Reg; îf pociganie) Fiară sălbatică Si: dihanie, jivină. 4 (Înv) Lucru, fapt ieșit din comun, bizar, ciudat Si: bizarerie, ciudățenie. 5 (Mun; îf pociganie, pocicanie) Poznă. 6 (Îrg) Vorbă de duh. 7 (Îrg) Glumă. 8 (Îrg) Snoavă. 9 (Îrg; pex) Relatare mincinoasă. 10 (Îvr) Prevestire nefastă.
3. [DLRLC] POCITANIE, pocitanii, s. f. 1. Ființă schimonosită, slută, diformă; sluțenie, monstru. O rupse la fugă d-acolo, strigînd, că ce pocitanie mai este și acela care doarme între straturile ei de flori. VISSARION, B. 26. Mergînd ei o bucată numai iată ce vede Harap-Alb altă băzdăganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. 2. Lucru groaznic, oribil; urîțenie. Împărăteasa dete un țipet și se deșteptă... Spuse împăratului pocitania de vis și rămase și el înmărmurit de groază. ISPIRESCU, L. 133. Ce cumplită tortură este... a asculta o dată sau de două ori pe săptămînă asemenea pocitanii. NEGRUZZI, S. I 304.
4. [Șăineanu, ed. VI] pocitanie f. 1. ființă pocită: pocitania pământului ISP.; 2. fig. ceva bizar, monstruos: spuse înpăratului pocitania de vis ISP.
5. [Scriban] 1) pocitánie f. (d. pocit). Persoană foarte urîtă, monstru: cine-ĭ pocitania asta?
6. [Scriban] 2) pocitánie f. (vsl. počitanie, citire). Dos. Cant. Povestire, Versiune. Citat.
7. [MDA2] pocicanie sf vz pocitanie
8. [MDA2] pociganie sf vz pocitanie
9. [MDA2] pociștanie[1] sf vz pocitanie
10. [Scriban] pocigánie f. (din pocitanie cu term. din bîzdîganie). Bz. Poznă, boroboață.
11. [DOOM 3] pocitanie (desp. -ni-e) s. f., art. pocitania (desp. -ni-a), g.-d. art. pocitaniei; pl. pocitanii, art. pocitaniile (desp. -ni-i-)
12. [DOOM 2] pocitanie (-ni-e) s. f., art. pocitania (-ni-a), g.-d. art. pocitaniei; pl. pocitanii, art. pocitaniile (-ni-i-)
13. [DER] pocitanie (pocitanii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL