1. [DEX '09] ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.
2. [MDA2] zambilă sf [At: MOLNAR, RET. 49/6 / V: (reg) ~ină, ~bul sn, ~bulă, zanb~, zanvi~, zăm~1, zâmbil1 sn (Pl: zâmbiluri), zom~ / S și: (Înv) sa~ / Pl: ~le / E: ngr ζιμπίλι, tc zümbül] 1 (Șîs ~ de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, galbene, roz, violete sau albastre, parfumate, așezate în ciorchine la vârful lăstarilor, care se cultivă ca plantă decorativă Si: (reg) acintus, floarea (96) viorelei, lalea, micsă (1), miliori, tăvuși, viorele (Hyacinthus orientalis). 2 (Înv; îe) Trei lulele în două ~le Nimic (1). 3 (Bot; pop; șîc ~-moțată) Porumbei (Muscari botryoides). 4-5 (Bot; pop) Ceapa-ciorii (18-19) (Muscari comosum, Muscari tenuiflorum). 6 (Bot; șîc ~ de câmp) Viorea (Scilla bifolia). 7 (Îrg; fig) Femeie frumoasă și cochetă. 8 (Reg) Căluș care se pune în botul iedului ca să nu sugă.
3. [DEXI] zambilă s.f. (bot.) 1 (și zambilă de grădină) Plantă erbacee din familia liliaceelor, ornamentală, perenă, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu florile albe, roz, albastre sau violete, plăcut mirositoare, crescute în ciorchini mari la vîrful tulpinii, care se cultivă ca plantă decorativă (Hyacinthus orientalis). Au început să apară... flori de primăvară: zambilele (SADOV.). ◊ Compar. O fi fost ea ca zambila Dar mersei mai mult cu sila (PARAS.). ◊ Fig. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini (VOIC.). 2 (și zambilă-de-cîmp) Viorea (Scila biofilia). • pl. -e. /<tc. zümbül.
4. [CADE] ZAMBILĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 Plantă bulboasă din fam. liliaceelor, al cărei bulb ovoid dă naștere mai multor frunze lanceolate lucitoare, de un verde-închis; florile mirositoare, albe, roșii, albastre, violete sau galbene, sînt așezate într’o ciorchină la vîrful tulpinii; originară din regiunea mediteraneană, e mult cultivată la noi pentru florile ei frumoase și mirositoare; numită și „zambul”, „iacint”, „floarea-viorelei”, etc. (Hyacinthus orientalis) (🖼 5357) ¶ 2 ~-(DE-CÎMP) = VIOREA3 ¶ 3 ~-MOȚATĂ = PORUMBEL5 [tc. zümbül].
5. [DEX '98] ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.
6. [DLRLC] ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violet sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). Iar din corole albe și fragile Se-nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8. Adunase ele o mulțime de roze, de șofrănei, de viorele, de crini și de zambile de pre pajiștea cea smălțuită. ODOBESCU, S. III 279. (Poetic) Kira, Kira Lina, Frumușică zînă, Tînără zambilă, Floare din grădină. PĂSCULESCU, L. P. 289.
7. [DLRM] ZAMBILĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vîrful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sümbül.
8. [Șăineanu, ed. VI] zambilă f. 1. plantă din fam. liliaceelor (Hyacinthus orientalis); 2. floarea ei frumoasă și plăcut mirositoare. [Și zambul = turc. ZUMBÜL].
9. [Scriban] zambílă f., pl. e (turc. [d. ar.] sünbul, pop. sümbül și zümbül; ngr. zimbili [scris -mpili]; bg. zumbul). Ĭacint. – Vechĭ și zambúl, zimbúl, pl. lĭ.
10. [MDA2] sambilă[1] sf vz zambilă
11. [MDA2] zambină sf vz zambilă
12. [MDA2] zambul sn vz zambilă
13. [MDA2] zambulă sf vz zambilă
14. [MDA2] zanbilă sf vz zambilă
15. [MDA2] zanvilă sf vz zambilă
16. [MDA2] zămbilă1 sf vz zambilă
17. [MDA2] zâmbil1 sm vz zambilă1
18. [MDA2] zombilă sf vz zambilă
19. [Șăineanu, ed. VI] zambul n. V. zambilă.
20. [Scriban] zimbúl, V. zambilă.
21. [DOOM 3] zambilă s. f., g.-d. art. zambilei; pl. zambile
22. [DOOM 2] zambilă s. f., g.-d. art. zambilei; pl. zambile
23. [DER] zambilă (-le), s. f. – Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hyacinthus orientalis). – Mr. zămbilă. Tc. zümbül (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζιμπίλι, alb. zümbül, bg., sb. zumbul.
24. [DFL] Eichhornia crassipes Solms. (syn. E. speciosa Kunth), « Zambile de apă ». Specie cu flori;dispuse în spic, albastre-lavand cu pete galbene-aurii. Frunze netede, cordate, cu niște umflături ce conțin un țesut spongios, plin cu aer, ceea ce le face să plutească pe apă. Plantă (cca 25-30 cm înălțime) cu rădăcini negre, lungi, unde peștii își depun icrele. Iarna nu. Rezistă afară.
25. [DFL] HYACINTHUS L., ZAMBILĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Orient și regiunea mediteraneeană, cca 30 specii, erbacee, bulboase, perene, cu bulb sferic tunicat, divers colorat (albastru, violaceu, galben, alb), datorită învelișului membranos și lucitor. Frunze radicale, cărnoase, întregi, de obicei cu nervuri paralele, liniare, liniar-lanceolate, plane sau caniculate, verzi-lucioase. Flori (cu perigon infundibuliform sau campanulat, cca 2,4 cm lungime, cu 6 lacinii scurte, egal îndepărtate sau curbate în exterior, 6 stamine intercalate la baza florii sau în interiorul cilindrului, fără să iasă din floare, ovar cu 3 loji cu cîte cca 6 semințe și 3 muchii) simple sau învoalte, în totalitate fertile, dispuse în axa unor bractee – înguste, membranoase -, scurt-pedicelate, parfumate, albe, roșii, roz, violacee, albastre, galbene, așezate în număr, mare într-un racem terminal, pe un peduncul glabru, simplu, erect, suculent, înalt pînă la 0,40 m, Fruct, capsulă aproape globulară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL