Definiție și ce înseamnă spongios

1. [DEX '09] SPONGIOS, -OASĂ, spongioși, -oase, adj. Care este poros ca un burete; care are proprietatea de a suge lichidele. [Pr.: -gi-os] – Din fr. spongieux, lat. spongiosus.

2. [MDA2] spongios, ~oasă a [At: DRLU / P: ~gi-os / V: (înv) ~ghios, șponghios / Pl: ~oși, ~oase / E: lat spongiosus, fr spongieux] 1 Care prezintă mici orificii în masa sa și are o consistență ca a buretelui Si: buretos (2), poros, (reg) puhav. 2 Care are aspectul unui burete. 3 Care are proprietatea de a absorbi lichidele.

3. [DLRLC] SPONGIOS, -OASĂ, spongioși, -oase, adj. 1. Care este poros ca un burete. Cînd Luminița fu învelită în mantaua spongioasă, Radu Comșa era departe. C. PETRESCU, Î. II 250. 2. Care are proprietatea de a suge lichidele; buretos. – Pronunțat: -gi-os.

4. [DN] SPONGIOS, -OASĂ adj. 1. Poros ca un burete. 2. Care suge lichidele; buretos. [Pron. -gi-os. / < fr. spongieux].

5. [MDN '00] SPONGIOS, -OASĂ adj. 1. poros ca un burete. 2. care absoarbe lichidele; buretos. (< fr. spongieux, lat. spongiosus)

6. [Șăineanu, ed. VI] spongios a. poros ca buretele.

7. [Scriban] *spongiós, -oásă adj. (lat. spongiosus). Ca spongia, buretos: substanță spongioasă.

8. [MDA2] sponghios, ~oasă a vz spongios

9. [MDA2] șponghios, ~oasă a vz spongios

10. [DOOM 3] spongios (desp. -gi-os) adj. m., pl. spongioși; f. spongioasă, pl. spongioase

11. [DOOM 2] spongios (-gi-os) adj. m., pl. spongioși; f. spongioasă, pl. spongioase

12. [MDO] spongios (i-o)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro