1. [MDA2] zgrunțuit1 sn [At: T. POPOVICI, SE. 182 / Pl: ~uri / E: zgrunțui] (Reg) 1 Ronțăială. 2 Zgrunțuială (2). 3 (Ccr) Zgomot produs de obiecte care se fărâmițează, se rup sau se sparg. 4 (Ccr; mpl) Părți dintr-un obiect (mic) spart sau fărâmițat Si: ciob (1).
2. [MDA2] zgrunțuit2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. 410 / Pl: ~iți, ~e / E: zgrunțui] (Reg) 1 Ronțăit. 2 Spart. 3 Zgrunțuros (3).
3. [DLRLC] ZGRUNȚUIT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros; fig. zdrențuit. Cîțiva nori zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. VLAHUȚĂ, O. A. 410.
4. [DLRM] ZGRUNȚUIT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros. – Din grunț (= grunz).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL