1. [DEX '09] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
2. [MDA2] zglăvoc, ~oacă [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~og sm, zlăvoc, zlăvac sm, slăvoc, (reg) ~oace sf, ~ăboacă sf, ~ăbog, zglav~ sm, zglavac sm, ~vic, ~lavoci sm, ~lovac, ~lovoci, zgăvloacă, zgălvoasă sf, zlăvac, slavoacă, slavocă, slăvac, slăvocă, glăvoc / Pl: ~oci, ~oace și (reg) ~oci sf / E: bg главок, главоч, srb glavoč] 1 smf Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu corpul cilindric, fără solzi, cu capul mare și turtit, răspândit în apele de munte Si: moacă, (reg) babă (22), babete, moață2, popă, zglivă (Cottus gobio). 2 smf (Reg; șîs ~ pestriț) Pește mic, puțin răspândit, care trăiește în apele repezi și puțin adânci cu aceleași caracteristici cu zglăvoaca (1) (Cottus poecilopus). 3 smf (Iht; reg; șîs ~oace mică) Guvid (1) (Gobius). 4 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina simplă, cu un singur capitul și cu flori purpurii Si: (reg) ghioc, smoc (Centaurea nervosa). 5 sm (Bot; pop) Albăstriță (Centaurea cyanus). 6 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea phrygia). 7 sm (Bot; reg) Ghioc (Centaurea pseudophrygia). 8 sm (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea jacea). 9 sm (Bot; reg) Ciolobot (Centaurea spinulosa). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-galben Scai-galben (Centarea solstitialis). 11 sm (Bot; reg) Inflorescență a cânepii. 12 sm (Bot; pex) Parte superioară la unele plante. 13 sf (Reg) Capse cu toartă, din aramă, care se aplică pe curele.
3. [DEXI] zglăvoc, -oacă s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (iht.) Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, lipsit de solzi, de culoare cenușie-cafenie, răspîndit în apele reci de munte (Cottus gobio). 2 s.m. (bot.) Inflorescența cînepii (de toamnă). 3 s.m. (bot.) Albăstrea (Centaurea cyanus). • pl. -oci, -oace. și slăvoc, -oacă s.m., s.f., slăvac s.m., (reg) glăvoacă s.f. /<bg. главок, srb. glavoč.
4. [DEX '98] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
5. [DLRLC] ZGLĂVOC2, zglăvoci, s. m. (Popular) 1. Floarea de cînepă (mai ales a cînepei de toamnă, care poartă sămînța). Cînepa de toamnă, (cea femelă) este cea care rămîne verde pînă cînd se culege; ea face sămînță în zglăvoc. PAMFILE, A. R. 169. Cînd pămîntul e tare, o taie [cînepa] cu sapa la rădăcină, fără s-o smîncească, căci așa s-ar scutura sămînța din zglăvoc. ȘEZ. IX 140. 2. (Bot.) Ghioc, vinețele. Zglăvoc... are foi ca leușteanul. Șe pune în scăldătoarea copiilor bolnavi. ȘEZ. XV 142.
6. [DLRLC] ZGLĂVOC1 s. m. v. zglăvoacă.
7. [DLRM] ZGLĂVOC2, zglăvoci, s. m. (Pop.) 1. Floare de cînepă (mai ales a cînepei de toamnă). 2. (Bot.) Vinețele. – Bg. glavoč.
8. [DLRM] ZGLĂVOC1 s. m. v. zglăvoacă.
9. [Scriban] zglăvóc și -óg m. (sîrb. zglavak, nod, juncțiune, d. glava, cap; glavoč, obleț [pește] și tătăișă [plantă]. V. zglăvoacă și ghioc 2). Zglăvoacă. Partea de sus a uneĭ plante, căpățînă, bulb, spic: să se treĭere ca să se scuture zglăvocu (Vs.), fără s’o zmîncească, căcĭ așa s’ar scutura sămînța (cînepeĭ) din zglăvoc (Șez. 9, 140). Un fel de centauree numită și corovatică și jmoc. – Și zl-.
10. [DEX '09] GLĂVOACĂ s. f. v. zglăvoc.
11. [MDA2] batoacă sf vz zglăvoacă
12. [MDA2] glăvoancă sf vz zglăvoc
13. [MDA2] slavoacă sf vz zglăvoc
14. [MDA2] slavocă sf vz zglăvoc
15. [MDA2] slăvac sm vz zlăvoc
16. [MDA2] slăvoc, ~oacă smf vz zglăvoc
17. [MDA2] slăvocă sf vz zglăvoc
18. [MDA2] zgălvoasă sf vz zglăvoc
19. [MDA2] zgăvloacă sf vz zglăvoc
20. [MDA2] zglavac sm vz zglăvoc
21. [MDA2] zglavoc, ~oacă smf vz zglăvoc
22. [MDA2] zglavoci sm vz zglăvoc
23. [MDA2] zglăboacă sf vz zglăvoc
24. [MDA2] zglăbog sm vz zglăvoc
25. [MDA2] zglăvoace sf vz zglăvoc
26. [MDA2] zglăvog, ~oagă smf vz zglăvoc
27. [MDA2] zglovac sm vz zglăvoc
28. [MDA2] zglovoci sm vz zglăvoc
29. [MDA2] zlăvac sm vz zglăvoc
30. [MDA2] zlăvoc, ~oacă smf vz zglăvoc
31. [CADE] DIOC sbst. 🌿 1 Plantă ierboasă, cu flori roșii-violete, dispuse în capitule ovale; numită și „floarea- florilor”, „ghioc”, „sglăvoc” sau „smoc” (Centaurea phrygia) (🖼 1836) ¶ 2 = ALBĂSTRIȚĂ ¶ 3 – SGLĂVOC 1.
32. [DEX '96] GLĂVOACĂ, glăvoace, s. f. V. zglăvoc.
33. [DLRLC] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu capul turtit, cu gura largă, fără solzi, care trăiește în apele de munte și se hrănește, mai ales, cu ouăle altor pești (Cottus gobio); babă moacă, slăvoacă. Aceste ape limpezi, în care joacă păstrăvul și zglăvoaca, vin din depărtări și adîncimi de codri. SADOVEANU, V. F. 16. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal, cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră, cîteva măsline. HOGAȘ, M. N. 140. – Variantă: zglăvoc (MARIAN, INS. 56) s. m.
34. [DLRM] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspîndit în apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglăvoc s. m.] – Bg. glavoč.
35. [Șăineanu, ed. VI] sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].
36. [Scriban] zglăvoácă și -oágă f., pl. e (din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un pește cu trupu mic și capu mare (lophius). – Dicț. daŭ și forma glăvoc și glăvocĭ (sîrb. glávoc, grindel; bg. glavoč, obleț). – Și zl-. V. moacă 1 și guvid.
37. [DOOM 3] !zglăvoc (pește; plantă) s. m., pl. zglăvoci
38. [DOOM 2] zglăvoc2 (plantă) s. m., pl. zglăvoci
39. [DOOM 2] zglăvoacă / zglăvoc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoace / zglăvoci
40. [DER] ZGLĂVOC, ZGLĂVOACĂ, zglăvoci, zglăvoace, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)
41. [DER] sglăvoc (-ci), s. m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.
42. [DER] ZLĂVOC, zlăvoci, s. m. (Var.) Zglăvoc. (cf. zglăvoc)
43. [DAR] zglăvoc2 s.m. (înv.) căpățână, bulb, spic.
44. [DRAM 2021] zglăvoácă, (zglăvoc), s.m.f. (reg.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). ■ Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța. – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, MDA), srb. glavoč (MDA).
45. [DRAM 2015] zglăvoacă, (zglăvoc), s.f. și m. – (reg.; zool.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 86). – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, DEX, MDA), srb. glavoč (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL