1. [MDA2] zgâlțini1 v vz zgâlțâna
2. [DEX '09] ZGÂLȚÂNA, zgâlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.
3. [MDA2] zgălțăna[1] v vz zgâlțâna
4. [MDA2] zgătina v vz zgâlțâna
5. [MDA2] zgâlțăna v vz zgâlțâna
6. [MDA2] zgâlțăni v vz zgâlțâna
7. [MDA2] zgâlțâna [At: SĂM. IV, 2 / V: ~ni[1], ~țăna, ~țăni, ~țina, ~țini, zgătina, zgăltăna[2], zgâtina, zgâțâna, (reg) zgâțăna / S și: sg~ / Pzi: zgâlțân / E: ctm zgâlțâi și hâțâna] 1 vt (Pop) A zgudui (1). 2 vt (Reg; c. i. pomi) A scutura pentru a cădea fructele, frunzele etc. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A risipi. 4 vr (Reg; îf zgâțâna) A tremura de bătrânețe. 5 vr (Reg; d. dinți) A clănțăni (1).
8. [MDA2] zgâlțâni v vz zgâlțâna
9. [MDA2] zgâlțina v vz zgâlțâna
10. [MDA2] zgâtina v vz zgâlțâna
11. [MDA2] zgâțăna v vz zgâlțâna
12. [MDA2] zgâțâna v vz zgâlțâna
13. [DEXI] zgîlțăna vb. I. v. zgîlțîna.
14. [DEXI] zgîlțîi vb. IV. 1 tr., refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) cutremura, a (se) zgudui, (pop) a zgîlțîna, (reg.) zgîcina. Întîi am rîs de se zgîlțîia patul cu mine, pe urmă am plîns cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indică recipiente) A clătina. A zgîlțîit sticla și a vărsat din vin. 2 tr., refl. A (se) agita, a (se) mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta. Muierea asta mă tot întreba și mă zgîlțîia, că nu iau ceva în gură? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am început s-o zgîlțîi de umeri. ♦ (refl.) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a bolii, a emoției. Se zgîlțîia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A înfiora de groază. S-a întîmplat apoi un lucru care l-a zgîlțîit cumplit (LĂNCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru, a critica sever. Să știi că l-am zgîlțîit bine. I-am spus că-i un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgîlțîi, (înv) -iesc. și (înv) zgîlțîia vb. I. /form. expr.
15. [DEXI] zgîlțîna vb. I. tr. (pop.; compl. indică oameni) A zgîlțîi. Îl zgîlțîna înverșunat, urlînd la el (CA. PETR.). ◊ (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale lor etc.) Afară viscolul zgîlțîne pereții (CE. PETR.). • prez.ind. zgîlțîn. și zgîlțăna vb. I, (reg.) zgîlțîni vb. IV. /zgîlțîi + hîțîna, prin contaminare.
16. [DEXI] zgîlțîni vb. IV. v. zgîlțîna.
17. [DLRLC] ZGÎLȚÎNA, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante: zgîlțina, zgîțina (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54) vb. I, zgîlțăni (C. PETRESCU, S. 53) vb. IV.
18. [DLRLC] ZGÎȚINA vb. I v. zgîlțîna.
19. [DLRM] ZGÎLȚÎNA, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. – Din zgîlțîi.
20. [Scriban] zgîlțîĭ, zgîțîĭ și zgîțuĭ și (nord și) cîlțîĭ și cîlțuĭ, a -í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgîțîn, a -á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgîlțîn, a -á și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.
21. [DOOM 3] zgâlțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 zgâlțână; conj. prez. 1 sg. să zgâlțân, 3 să zgâlțâne
22. [DOOM 2] zgâlțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgâlțână
23. [IVO-III] sgâlțân, -țâni 2, -țână 3, -țâna inf.
24. [DER] ZGÎLȚINI, zgîlțin, vb. IV. (Var.) A (se) zgîlțîi. (cf. zgîlțîi)
25. [DER] ZGÎȚÎNA, zgîțîn, vb. I. (Var.) A (se) zgîlțîna. (cf. zgîlțîna)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL