1. [DEX '09] ZECIUIRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit1; dijmuire. – V. zeciui.
2. [MDA2] zeciuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zeciui] 1 Luare de zeciuială (1) Si: dijmuială, dijmuire (1), dijmuit1 (1), (rar) zeciuit1 (1). 2 (Rar; pex) Furt1 (1). 3 (Înv) Împărțire din zeciuiala (1) primită. 4 (Îvr) Decimare (2).
3. [DEXI] zeciuire s.f. (înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; (înv.) zeciuit. • pl. -i. /v. zeciui.
4. [DLRLC] ZECIUIRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de a zeciui; dijmuire.
5. [DLRM] ZECIUIRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; dijmuire.
6. [DEX '09] ZECIUI, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.
7. [MDA2] zeciui vt [At: CORESI, TETR. 53 / Pzi: ~iesc / E: zece + -ui] 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva Si: a dijmui (1). 2 (Rar; pex) A fura (1). 3 (Înv) A împărți din zeciuiala (1) primită. 4 (Înv; d. boli, calamități naturale etc.) A decima făcând multe victime.
8. [DEXI] zeciui vb. IV. tr. (înv.) 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (fam.) A-și însuși (cu forța) o parte din lucrurile cuiva; a fura. Mișelul ăsta ne zeciuia și nefura (LĂNCR.). 2 (despre boli, calamități naturale etc.; compl. indică oameni, grupuri de oameni etc.) A face multe victime; a decima. Un regiment a fost zeciuit (PER.). • prez.ind. -iesc. /zece + -ui.
9. [CADE] ZECIUI (-uesc) vb. tr. A da, a lua a zecea parte, zeciuiala: vătaful de curte... începuse de mult timp ~ averile stăpînului său (FIL.); de toate cîte-mi vei da, a zecea le voiu zeciui pre ele ție (BIBL.).
10. [DLRLC] ZECIUI, zeciuiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A lua zeciuială; p. ext. A-și însuși prin furt sau prin abuz o parte din bunurile cuiva; a fura. Vătaful de curte al urmașului... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIMON, C. 84. 2. Intranz. (Rar) A face multe victime; a decima. O teribilă ciumă zeciuia prin sate și prin orașe. HASDEU, la TDRG.
11. [DLRM] ZECIUI, zeciuiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.
12. [Șăineanu, ed. VI] zeciuì v. a lua zeciueală.
13. [Scriban] zecĭuĭésc v. tr. (d. zece). Ĭaŭ zecĭuĭală, dijmuĭesc. V. decimez.
14. [DOOM 3] zeciuire (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuirii; pl. zeciuiri
15. [DOOM 2] zeciuire (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuirii; pl. zeciuiri
16. [DOOM 3] zeciui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiesc, 3 sg. zeciuiește, imperf. 1 zeciuiam; conj. prez. 1 sg. să zeciuiesc, 3 să zeciuiască
17. [DOOM 2] zeciui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiesc, imperf. 3 sg. zeciuia conj. prez. 3 să zeciuiască
18. [IVO-III] zeciuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL