1. [DEX '09] ZDUPĂI, zdupăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
2. [MDA2] zdupăi vi [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~pui, zdumpăi, zdopăi / S și: sd~ / Pzi: ~esc / E: zdup + -ăi] (Pop) 1 (D. oameni sau d. picioarele lor în mers) A tropăi. 2 (D. oameni) A dansa bătând pământul cu picioarele și producând un zgomot caracteristic. 3 (D. oameni sau d. pumnii lor) A lovi cu putere, repetat (și repede), producând un zgomot caracteristic. 4 (D. oameni, obiecte etc.) A produce un sunet caracteristic prin cădere, lovire etc.
3. [DEXI] zdupăi vb. IV. intr. (pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. ◊ (tr.) Omul dinăuntru... a zdupăit apăsat un pas ori doi (GALAN). • prez.ind. zdupăi. /zdup + -ăi.
4. [DEX '98] ZDUPĂI, zdupăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi.
5. [DLRLC] ZDUPĂI, zdupăi, vb. IV. Intranz. (Regional) A călca greu și înăbușit, cu zgomot surd. A luat-o la goană spre apus, zdupăind prin ogoare, ca o namilă de jivină încolțită. POPA, V. 77. ◊ Tranz. (Rar) Omul dinlăuntru a mormăit ceva, a zdupăit apăsat un pas ori doi și s-a ivit în ușa deschisă dintr-o zmucitură. GALAN, Z. R. 254.
6. [DLRM] ZDUPĂI, zdupăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup.
7. [MDA2] zdopăi v vz zdupăi
8. [MDA2] zdumpăi v vz zdupăi
9. [MDA2] zdupui v vz zdupăi
10. [Scriban] dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.
11. [DOOM 3] zdupăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdupăi, 3 zdupăie, imperf. 1 zdupăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să zdupăi, 3 să zdupăie
12. [DOOM 2] zdupăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdupăi, 3 zdupăie, imperf. 3 sg. zdupăia; conj. prez. 3 să zdupăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL