1. [DEX '09] ZBURĂTĂCIRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.
2. [MDA2] zburătăcire sf [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 407 / Pl: ~ri / E: zburătăci] (Rar) Zbenguială (1).
3. [DEXI] zburătăcire s.f. Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zburătăci.
4. [DEX '98] ZBURĂTĂCIRE, zburătăciri, s. f. Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.
5. [DEX '09] ZBURĂTĂCI, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.
6. [MDA2] zbrotoci v vz zburătăci
7. [MDA2] zburătăci [At: ALEXI, W. / V: ~toci, ~tuci, zbrotoci / S și: sb~ / Pzi: ~ăcesc / E: zbura] (Pop) 1-2 vri (D. păsări și insecte) A face zboruri1 (1) scurte, aproape de pământ Si: (reg) a se zburătui (1). 3-4 vri (D. stoluri, roiuri etc.) A se risipi în jur cu bătăi din aripi și înălțându-se de la pământ. 5 vr (D. viețuitoare cu aripi) A zbura (3). 6-7 vri (Reg; mai ales în Mol; d. puii păsărilor) A deveni apt pentru zbor1 (1). 8-9 vri (Pex; d. copii) A se maturiza și a deveni independent. 10-12 vt (C. i. puii păsărilor, sau, pex, copii) A crește (35, 38-39). 13 vt (Fig) A ajuta pe cineva să se realizeze material. 14 vt (C. i. păsări sau, pex, animale, oameni) A alunga dintr-un loc, aruncând cu pietre, cu bulgări etc. Si: (pop) a zburătui (5), a zburături (4). 15 vt (Pop; c. i. pomi) A lovi cu bățul, cu pietre etc. (pentru a scutura fructele) Si: (reg) a zburătăi (1), (pop) a zburătui (6), a zburături (5). 16-19 vtir (Pop) A (se) împrăștia. 20-21 vri (Reg) A se zbengui (1). 22 vi (Reg; d. păsări) A se zbate (8). 23 vr (Reg; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de zburatic (5).
8. [MDA2] zburătoci v vz zburătăci
9. [MDA2] zburătuci v vz zburătăci
10. [DEXI] zburătăci vb. IV. 1 tr. A arunca cu ceva într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre (pentru a o alunga). Zburătăcește-n treacăt o găină (CAZ.). 2 intr., refl. (despre stoluri de păsări, roiuri etc.) A se risipi bătînd din aripi, înălțîndu-se de la pămînt. Un roi de muște zburătăcea primprejur (REBR.). ♦ (despre păsări, insecte) A face zboruri scurte, aproape de pămînt. ♦ (refl.; despre viețuitoare cu aripi) A părăsi locul unde se află, plecînd în zbor. ◊ Fig. Cînd s-a făcut fată, Glafira s-a zburătăcit (SADOV.). ♦ (tr.) A face să se împrăștie; a spulbera. Vîntul zburătăcea frunzele. 3 intr., refl. (despre pui, ext., despre copii) A se dezvolta, a crește; a se maturiza și a deveni independent; ext. a se răzleți. De la zece ani... începu băiatul a se zburătăci (SADOV.). ♦ (tr.) Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. • prez.ind. -esc. /de la zbura.
11. [DEX '98] ZBURĂTĂCI, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.
12. [DLRLC] ZBURĂTĂCI, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32. 2. Intranz. (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (Fig.) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. MAT. FOLK. 720. 3. Intranz. (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; fig. (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77. ◊ Refl. De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Tranz. A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. 4. Intranz. (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, F. J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80. ◊ (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. Refl. Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240. ♦ Tranz. Fig. A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: zburătoci (MARIAN, O. I 287) vb. IV.
13. [DLRLC] ZBURĂTOCI vb. IV v. zburătăci.
14. [DLRM] ZBURĂTĂCI, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lîngă drum: Cîți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; a face zboruri scurte, aproape de pămînt. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vîntul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.
15. [Șăineanu, ed. VI] sburătăcì v. Mold. a ajuta, a sălta pe cineva (ca să reușească): trebue să căutăm a-l sburătăci CR. [V. sburătuì].
16. [Scriban] zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.
17. [DOOM 3] zburătăcire (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcirii; pl. zburătăciri
18. [DOOM 2] zburătăcire (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcirii; pl. zburătăciri
19. [DOOM 3] zburătăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcesc, 3 sg. zburătăcește, imperf. 1 zburătăceam; conj. prez. 1 sg. să zburătăcesc, 3 să zburătăcească
20. [DOOM 2] zburătăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcesc, imperf. 3 sg. zburătăcea; conj. prez. 3 să zburătăcească
21. [MDO] zburătăci
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL