1. [DEX '09] MATURIZA, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza.
2. [MDA2] maturiza [At: CAMILAR, C. P. 140 / Pzi: ~zez / E: matur1 + -iza] 1-2 vrt (A deveni sau) a face să devină matur1. 3-4 vrt (A căpăta sau) a face să capete seriozitatea omului matur. 5-6 vrt (A-și însuși sau) a face să-și însușească o bogată experiență și un mare număr de cunoștințe Si: a se dezvolta, a evolua. 7-8 vrt (Fig) (A se desăvârși sau) a face să se desăvârșească. 9 vr (Teh) A ajunge la maturație (3).
3. [DLRLC] MATURIZA, maturizez, vb. I. Refl. A deveni matur, a ajunge la maturitate. Tineretul muncitor s-a maturizat politicește. ♦ Tranz. A face ca cineva sau ceva să devină matur, potrivit, apt, gata pentru o acțiune. Experiența tragică a trecutelor războaie a maturizat masele populare de pretutindeni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 113.
4. [DN] MATURIZA vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza].
5. [MDN '00] MATURIZA vb. tr., refl. a face, a deveni matur; a (se) matura. ◊ (fig.) a căpăta, a face să capete seriozitatea omului matur. (< matur + -iza)
6. [DOOM 3] maturiza (a ~) (a face să devină matur) vb., ind. prez. 3 maturizează, imperf. 3 pl. maturizau; conj. prez. 3 să maturizeze
7. [DOOM 3] +maturiza (a se ~) (a deveni matur; a ajunge la maturație) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă maturizez, 3 se maturizează; conj. prez. 1 sg. să mă maturizez, 3 să se maturizeze; imper. 2 sg. afirm. maturizează-te; ger. maturizându-mă
8. [DOOM 2] maturiza (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 3 maturizează
9. [DGS] maturiza vb. I. 1 refl. (biol.; despre organisme, ființe) a crește, a se matura. Acest animal se maturizează în câteva luni. 2 refl. (despre fructe, legume etc.) a se coace, a se înroși, a se roși, <înv.> a dospi. Cireșele se maturizează la începutul verii. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni; adesea cu determ. „la minte”) a (se) matura, <fig.> a (se) coace, <fig.; pop.> a (se) mători. Deși tânăr, s-a maturizat de mult la minte.
10. [DLR] MATURIZA vb. I. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur1 ; a căpăta sau a face să capete seriozitatea omului matur. Mă maturizasem înainte și nu mă mai jucam cu copiii. CAMILAR C.P. 140. ♦ (Urmat de determinări adverbiale) A-și însuși o bogată experiență și un număr mare de cunoștințe; a se dezvolta, a evolua. ♦ F i g. A ajunge într-un stadiu definitiv; a se desăvîrși. 2. Refl. (Tehn.) A ajunge la maturație (2). Hidratul de celuloză rezultat se mărunțește, se lasă un timp oarecare să se maturizeze în vase închise și se tratează cu sulfură de carbon. IONESCU-MUSCEL, FIL. 502. – Prez. ind.: maturizez. – Matur1 + suf. -iza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL