1. [DEX '09] ZBUGHIRE, zbughiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi.
2. [MDA2] zbughire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: zbughi2] (Rar) 1 Pornire rapidă și neașteptată dintr-un loc Si: fugă (2). 2 Săritură bruscă și neașteptată de undeva Si: țâșnire (1).
3. [DEXI] zbughire s.f. Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zbughi2.
4. [DEX '98] ZBUGHIRE, zbughiri, s. f. Acțiunea de a zbughi și rezultatul ei. – V. zbughi.
5. [DEX '09] ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi1.
6. [MDA2] zbughea v vz zbughi2
7. [MDA2] zbughi2 [At: PONTBRIANT, D. 652 / V: (reg) ~ughea / Pzi: ~ughesc / E: nct] (Fam) 1-2 vti (Șîs a o ~) A porni repede, pe neașteptate dintr-un loc. 3-4 vti (Îas) A zvâcni (9). 5 vr (Reg; îf zbughea) A se sminti (1). 6 vt (Reg; c. i. ființe) A snopi.
8. [DEXI] zbughi1 interj. Cuvînt care sugerează o săritură peste un obstacol sau fuga bruscă și neașteptată dintr-un loc. Eu zbughi peste gard, în grădină (DELAVR.). • și zbughia, zbuchi interj. /onomat.
9. [DEXI] zbughi2 vb. IV. tr. Expr. A o zbughi = a porni repede, pe neșteptate, dintr-un loc; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Un motan... o zbughi în niște tufe (SADOV.). ◊ (la imper.; cu val. de interj.) Zbughi-o, băiete! = hai repede, șterge-o! • prez.ind. -esc. /zbughi1 + -i.
10. [DLRLC] ZBUCHI vb. IV v. zbughi.
11. [DLRLC] ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L. 14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imper., uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111. – Variantă: zbuchi (CARAGIALE, N. S. 57) vb. IV.
12. [DLRM] ZBUGHI2, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă. ◊ (La imper., cu valoare de interj.) Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete! (ȘEZ.) – Din zbughi1.
13. [Șăineanu, ed. VI] sbughì v. a apuca repede fuga: voì s’o sbughiască ISP. [Slav. SŬBEGNÕTI, a o lua la fugă].
14. [Scriban] zbughésc v. tr. (ung. buggyanni, a țîșni de-odată, bugyogni, a clocoti, a izvorî). Fam. A o zbughi, a o șterge, a fugi, a dispărea pe neașteptate: băĭețiĭ aŭ zbughit-o la scăldat. Zbughĭ-o (îld. zbughește-o), șterge-o, fugĭ, du-te! – Și intr. fără o.
15. [DOOM 3] zbughire (rar) s. f., g.-d. art. zbughirii; pl. zbughiri
16. [DOOM 2] zbughire (rar) s. f., g.-d. art. zbughirii; pl. zbughiri
17. [DOOM 3] !zbughi1 (a o ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o zbughesc, 3 sg. o zbughește, imperf. 1 o zbugheam, perf. c. 1 sg. am zbughit-o; conj. prez. 1 sg. să o/s-o zbughesc, 3 să o/s-o zbughească; imper. 2 sg. afirm. zbughește-o; ger. zbughind-o
18. [DOOM 3] zbughi2 interj.
19. [DOOM 2] zbughi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughesc, imperf. 3 sg. zbughea; conj. prez. 3 să zbughească
20. [MDO] zbughi (conj. zbughească)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL