1. [DEX '09] MOTAN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tăcute, ascunse, ipocrite, care nu-și exteriorizează gândurile sau sentimentele. – Et. nec.
2. [MDA2] motan sm [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pl: ~ni / E: cf motoc1] 1 Mascul al pisicii Si: cotoi, pisoi, (pop) mâț (1), (reg) mâtârlan, mâtoc1 (1), mihoc1. 2 (D. oameni; îla) Ca un ~ plouat Abătut. 3 Epitet dat unei persoane viclene, ipocrite. 4 Epitet dat unei persoane tăcute, morocănoase. 5 Epitet dat unui tânăr afemeiat. 6 (Bot; reg; îc) Barba ~ului Barba-ursului (Equisetum arvense).
3. [DLRLC] MOTAN, motani, s. m. 1. Cotoi, pisoi. Nu te uita ca un motan blînd, că te cunosc eu cîte parale faci. SADOVEANU, N. F. 8. În cotlon torcea motanul. EMINESCU, O. I 84. Găsii o băbuță zbîrcită încungiurată de căței și de motani. NEGRUZZI, S. I 68. 2. Fig. Om ipocrit, ascuns, despre care e greu să știi ce gîndește, care tace și face.
4. [Șăineanu, ed. VI] motan m. Mold. cotoiu: un motan ghemuit după sobă CR. [Derivat din primitivul mot (de unde și motoc), înrudit cu fr. matou (dial. motou)].
5. [Scriban] motán m. (dim. motoc pin schimbare de sufix). Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt. mîrtan și -tón.
6. [DOOM 3] motan s. m., pl. motani
7. [DOOM 2] motan s. m., pl. motani
8. [Onomastic] MOTAN, v. (16 B II 245), < subst.
9. [DLR] MOTAN s. m. 1. Masculul pisicii; cotoi, pisoi, (popular) mît (I 1), (regional) mîtîrlan, mîtoc1, mihoc1. Găsii o băbuță . . . încungiurată de căței și de motani. NEGRUZZI, S. I, 68, cf. 3. Pricep acu de ce ești supărată pe el. . . Pentru că ți-o împușcat motanu cel alb ? ALECSANDRI,. T. I, 344. Și motanul toarce-n sobă. EMINESCU, O. I, 48. Să înșomoltăcim motanul ista al meu cu niște petece. CREANGĂ, P. 174. Motanul nu se mai zărea din cenușa din vatră. BUJOR, S. 55. Nu te uita ca un motan blînd, că te cunosc eu cîte parale faci. SADOVEANU, N. F. 7. Toarce ca motanul, se zice despre cel care se bucură de orice. Cf. ZANNE, P. IX, 664. ◊ E x p r. Ca un motan plouat = (despre oameni) fără chef, abătut, descurajat. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet dat unei persoane viclene, ipocrite sau tăcute, morocănoase. Cf. COSTINESCU, ALR I 1 558/536. 2. (Bot.; regional) Barba-ursului (Equisetum arvense) (Șieuț-Bistrița). ALR I 1 952/223. – Pl.: motani. – Cf. m o t o c1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL