1. [MDA2] mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: mormăi1 + -tor] 1-3 Care mormăie1 (1, 2, 5).
2. [Șăineanu, ed. VI] mormăitor a. și m. care mormăe.
3. [MDA2] mornăitor, ~oare a vz mormăitor
4. [MDA2] murmuitor2, ~oare a vz mormăitor
5. [DLR] MORMĂITOR, -OARE adj. Care mormăie1. 1. Cf. LB, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: mormăitori, -oare. – Și: mornăitór, -oáre (LB), murmuitór, -oare (DDRF, ALEXI, W.) adj. – Mormăi1 + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL