1. [DEX '09] ZBÂRNÂITOR, -OARE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.
2. [MDA2] zbârnăietoare sf vz zbârnâitor
3. [MDA2] zbârnăitor, ~oare sf, a vz zbârnâitor
4. [MDA2] zbârnâitor, ~oare [At: DDRF / P: ~nâ-i~ / V: (reg) ~năietoare sf (S și: sbârnăietoare), ~năitor (S și: sbârnăitor) a, sf, zvânăitoare sf, zvârnăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: zbârnâi + -tor] 1 a (D. insecte) Care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: bâzâitor (1), (rar) zumzuitor, zumzăitor, (pop) bombănitor, zuzuitor (1). 2 a (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. în mișcare) Care produce prin vibrare un sunet caracteristic Si: (reg) zbângăit. 3 a (Fig) Sensibil (1). 4 sf Jucărie făcută dintr-o scândură mică legată cu o sfoară care, învârtită, produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (folosită pentru speriat păsările) Si: bâzâitoare (2), scârțâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) moară, morișcă, zbângă (2), zbârnoaie (2), zvârnaică (1), zvârdină (6). 5 sf (Șîs ~oare de gândac) Jucărie făcută dintr-un cărăbuș sau dintr-o altă insectă (care face zgomot când zboară), imobilizat cu ajutorul unui ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor Si: (reg) moară, morișcă, sfârlează. 6 sf Fâșie de hârtie fixată de partea de sus a zmeului care produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului, în bătaia vântului Si: vâjâitoare, (pop) pârâitoare, (reg) zbârnel (2), zbârnoaie (3), zvârnaică (2). 7 sf (Reg; pex) Zmeu (16). 8 sf (Reg) Praștie. 9 sf (Nob) Pieliță care se desprinde din jurul unghiei.
5. [MDA2] zvânăitoare sf vz zbârnâitor
6. [MDA2] zvârnăitoare sf vz zbârnâitor
7. [DEXI] zbîrnîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre insecte) Care zbîrnîie. ♦ (despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) Care produce un sunet prelung, caracteristic. Se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor (ALECS.). ♦ fig. Care este sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele (ALECS.). 2 s.f. Fîșie de hîrtie fixată în partea de sus a zmeului, care vibrează în bătaia vîntului. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori (CE. PETR.). 3 s.f. Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, fiind învîrtită, zbîrnîie. ♦ ext. Orice jucărie care produce un sunet specific, vibrant. • pl. -ori, -oare. /zbîrnîi + -tor.
8. [DLRLC] ZBÎRNĂITOARE s. f. v. zbîrnîitoare.
9. [DLRLC] ZBÎRNĂITOR, -OARE adj. v. zbîrnîitor.
10. [DLRLC] ZBÎRNÎITOARE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie care se.fixează în partea de sus a zmeului și care zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. Nu mai vorbește decît de zbîrnîitori, cumpănă, coadă, zmeie de una și de două coale. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită în aer, produce o zbîrnîitură puternică. – Variantă: zbîrnăitoare (DONICI, la TDRG) s. f.
11. [DLRLC] ZBÎRNÎITOR, -OARE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85. Descalecă arcașii, gătesc arcele lor, Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnîitoare. id. ib. 224. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. Ai atins coarda cea mai zbîrnîitoare a inimii mele! ALECSANDRI, T. 1300. – Variantă: zbîrnăitor, -oare (ALECSANDRI, P. III 224) adj.
12. [DLRM] ZBÎRNÎITOARE, zbîrnîitori, s. f. Fîșie de hîrtie fixată de partea de sus a zmeului, pentru a o face să zbîrnîie în bătaia vîntului; vîjîitoare. ♦ Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară și care, învîrtită, produce un sunet specific. – Din zbîrnîi + suf. -(i)toare.
13. [DLRM] ZBÎRNÎITOR, -OARE, zbîrnîitori, -oare, adj. Care zbîrnîie. – Din zbîrnîi + suf. -(i)tor.
14. [Șăineanu, ed. VI] sbârnăitoare f. sfârlează ce sbârnăe.
15. [Șăineanu, ed. VI] sbârnăitor a. care sbârnăe.
16. [Scriban] zbîrnîitoáre f., pl. orĭ. Lucru care zbîrnîĭe, ca hîrtia care e lipită de sfoara care ține îndoită șindila orizontală superioară a zmeuluĭ. Șindila orizontală superioară a zmeuluĭ.
17. [DOOM 3] zbârnâitoare (desp. -nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitorii; pl. zbârnâitori
18. [DOOM 2] zbârnâitoare (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnâitorii; pl. zbârnâitori
19. [DOOM 3] zbârnâitor (desp. -nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitori; f. sg. și pl. zbârnâitoare
20. [DOOM 2] zbârnâitor (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitori; f. sg. și pl. zbârnâitoare
21. [MDO] zbîrnîitoare
22. [Argou] zbârnâitoare, zbârnâitoare s. f. 1. (er.) femeie care se manifestă zgomotos în timpul actului sexual. 2. (la sg.) gemetele și / sau țipetele scoase de femeie în timpul actului sexual. 3. armă de foc zgomotoasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL