Definiție și ce înseamnă jucărie

1. [DEX '09] JUCĂRIE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

2. [MDA2] jucărie sf [At: NECULCE, ap. TDRG / V: giu~ / Pl: ~ii / E: juca + -ărie] 1 Glumă. 2 Lucru neînsemnat Si: fleac, bagatelă, joacă (3). 3 Joc de copii Si: joacă (4). 4 (Ccr) Obiect cu care se joacă copiii Si: (reg) jucăreie. 5 (Fig) Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva Si: marionetă, păpușă. 6 (Înv; îe) A strica ~ia cuiva A dejuca planurile cuiva.

3. [CADE] JUCĂRIE, ❍JUCĂREA (pl. -rele), †JUCĂREE (pl. -rei) sf. 1 Lucru cu care se joacă un copil, obiect menit să facă să petreacă copiii jucîndu-se cu el (🖼 2742 și TAB. XXIV): tovarăși de jucării copilului îi erau florile cîmpului (ISP.); îi aducea jucărele și se juca cu ea (VLAH.); coconii... jucîndu-se cu jucăreile lor, s’au mîniat unul pre altul (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ Persoană, lucru de care cineva își bate joc, care nu se ia în serios: Bărbucică... devenise jucăria celor fără ocupațiune (I.-GH.) ¶ 3 F Lucru foarte ușor de făcut ¶ 4 Ⓕ Persoană, lucru care nu se poate împotrivi, nu poate rezista de loc voinței cuiva, mișcărilor ce se impun, etc.: corabia ajunsese jucăria valurilor [juca].

4. [DLRLC] JUCĂRIE, jucării, s. f. 1. Obiect care servește la jocul copiilor. Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346. În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. AL. 46. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307. ◊ Fig. Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină. Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130. El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic, fleac. Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214. Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.

5. [Șăineanu, ed. VI] jucărie f. 1. glumă: ce, asta e jucărie? 2. obiect servind a face pe copii să petreacă; 3. ceea ce e lăsat în voia impetuoasă a elementelor: a fi jucăria vânturilor, a valurilor; fig. a soartei jucărie AL.

6. [Scriban] jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.

7. [MDA2] giucărie sf vz jucărie

8. [CADE] JUCĂRICĂ (pl. -rele), JUCĂRIOARĂ (pl. -oare) sf. dim. JUCĂRIE.

9. [DCR2] armă-jucărie s. f. Jucărie în formă de armă ◊ „Poliția din Locarno [...] a constatat că s-au înmulțit cazurile în care răufăcătorii și-au amenințat victimele cu arme-jucării.” I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Poliția din orașul Barry (Canada), anunțată că se va comite o spargere la banca centrală, a ajuns la timp pentru a-i prinde pe infractori. Toată povestea fusese înscenată în chip de reclamă pentru armele-jucării produse de fabrica respectivă.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricanții de arme-jucării au trecut și la militarizarea celebrilor «roboți convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din armă + jucărie)

10. [DOOM 3] jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile (desp. -ri-i-)

11. [DOOM 2] jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile

12. [Argou] jucărie, jucării s. f. 1. ( intl.) pistol, armă de foc. 2. (er.) vulvă; vagin.

13. [Argou] a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă

14. [DGS] jucărie s.f. I 1 <reg.> oarecică, oricel, <arg.> daraveră. De Crăciun copilul a primit o mulțime de jucării. 2 (milit.; fam.) v. Pistol. Revolver. II fig. 1 <fig.> manechin, marionetă, momâie, păpușă. Fata este doar o jucărie în mâna mamei. 2 bagatelă, fleac, nimic, <fig.> mezelic, spanac, <fig.; fam.> păpușă. Pentru el este o jucărie să repare un calculator. III (anat.; arg.) v. Organ genital feminin (v. organ1).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] JONCACEE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate, anuale sau perene: stuful și […]
1. [MDN '00] JONCTURĂ s. f. 1. element fonetic care marchează o pauză. 2. graniță […]
1. [MDA2] joncăneală sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~eli l E: nct] (Trs) 1 […]
1. [MDN '00] JONCȚIONA vb. tr. a face o joncțiune; a lega. (< joncți/une/ + […]
1. [MDN '00] JONCȚIONAL, -Ă adj. referitor la joncțiune (3); realizat prin joncțiune. (< joncțiune […]
1. [MDN '00] JONCȚIONA vb. tr. a face o joncțiune; a lega. (< joncți/une/ + […]
1. [MDN '00] JONCȚIONA vb. tr. a face o joncțiune; a lega. (< joncți/une/ + […]
[DTM] cante jondo ( cuv. sp. [hondo], „cântec profund, tainic”), cântec popular spaniol înrudit cu […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro