1. [MDA2] zătignire sf vz zăticnire
2. [DEX '09] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
3. [DEX '09] ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.
4. [DEX '09] ZĂTIGNI vb. IV v. zăticni.
5. [MDA2] zătăni v vz zăticni
6. [MDA2] zăticni [At: (a. 1658) MAG. IST. I, 321/32 / V: (îrg) ~igni, (înv) ~ihni, (reg) zat~, zătăni / Pzi: ~nesc / E: vsl затицни] 1 vt (Înv; c. i. oameni sau acțiuni, gânduri, sentimente etc.) A împiedica. 2 vt (Înv; pex) A stingheri (1). 3 vt (Înv; pex) A provoca neajunsuri. 4-5 vtr (Îrg) A (se) întrerupe. 6-7 vtr (Îrg) A (se) opri. 8 vr (Îrg) A se poticni (1). 9-10 vt (Îrg; c. i. căi de acces, râuri etc.) A bara (1-2). 11 vr (Îrg) A se zăpăci (2). 12 vi (Reg) A se pipernici. 13 vt (Îvr) A necăji. 14 vt (Îvr; pex) A ofensa.
7. [MDA2] zăticni v vz zăticni
8. [MDA2] zăticnire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 130/24 / V: (înv) ~ign~ / Pl: ~ri / E: zăticni] (Înv) 1 Piedică. 2 (Pex) Neajuns1. 3 Popas. 4 Greață (1). 5 (Pex) Zăticneală (5). 6 Zăpăceală (1). 7 (Rar) Necaz. 8 (Pex) Ofensă.
9. [MDA2] zătigni v vz zăticni
10. [MDA2] zătihni v vz zăticni
11. [DEXI] zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.
12. [DEXI] zăticnire s.f. (înv., reg.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zăticni.
13. [DEXI] zătigni vb. IV. v. zăticni.
14. [CADE] ZĂTICNI, ZĂTIGNI (-nesc) vb. tr. și refl. A (se) stingheri; a (se) deranja: strîmtoarea locului de bătaie... zăticneau mișcările și silințele lor de a-l înconjura de toate părțile (BĂLC.); nu vă zăticniți din gustare (ODOB.); Ș’atîta știe a-i zătigni de bine, Cît nici măcar unui vin rămîne (BO.-DEL.); trebuia însă a se grăbi, spre a nu zătigni operațiile războiului din Ungaria (BĂLC.); cîți martori se zăticnesc de boală a veni la judecată, să se întrebe prin logofătul judecătoriei (LEG.-CAR.) [vsl. zatŭknati].
15. [DEX '98] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
16. [DEX '98] ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.
17. [DLRLC] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigni (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).
18. [DLRLC] ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni; zăticneală, stînjenire. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea nesupusă trăsnitoarei zăticniri... Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. MACEDONSKI, O. I 105.
19. [DLRM] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stînjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).
20. [DLRM] ZĂTICNIRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stînjenire.
21. [DLRM] ZĂTIGNI vb. IV. v. zăticni.
22. [Șăineanu, ed. VI] zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].
23. [Scriban] zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.
24. [DOOM 3] zăticni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnesc, 3 sg. zăticnește, imperf. 1 zăticneam; conj. prez. 1 sg. să zăticnesc, 3 să zăticnească
25. [DOOM 3] zăticnire (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnirii; pl. zăticniri
26. [DOOM 2] zăticni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnesc, imperf. 3 sg. zăticnea; conj. prez. 3 să zăticnească
27. [DOOM 2] zăticnire (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnirii; pl. zăticniri
28. [MDO] zăticni
29. [IVO-III] zăticnesc, -neam 1 imp.
30. [DER] zăticni (-nesc, -it), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.
31. [DLRLV] ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2-3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i zăticniia a nu le da îndemînă să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Audzind Anarhasis soliia și vădzind darurile si luînd cartea, neschimbîndu-și nice fața, nice cu inima înâlțîndu-să, nice limba zăticni<n>d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). ♦ (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra zăticnesc trecătoarea celor ostași. FN. Etimologie: sl. zatŭknǫti@. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; p r i s e c i.
32. [DLRLV] ZĂTICNIRE s.f. (ȚR) Împiedicare, opreliște. Multe zăticniri și piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul și cătră osebitul sfîrșitul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779, 17v. Etimologie: zăticni. Vezi și zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. z ă t i c n e a l ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL