1. [DEX '09] ZĂDĂRNICIE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.
2. [MDA2] zădărnicie sf [At: HELIADE, O. II, 347 / Pl: ~ii / E: zadarnic + -ie] 1 Lucru nefolositor. Si: deșertăciune (1), inutilitate, nimic, nimicire, (înv) mișelie (1), nimicie (2), zadar2 (1). 2 (Îrg) Ambiție nemăsurată. Si: îngâmfare, trufie (1), vanitate, zadar2 (2).
3. [DEXI] zădărnicie s.f. 1 Caracterul a ceea ce este zadarnic; inutilitate, deșertăciune; ext. lucru inutil, fară rost. Avea... un sentiment ciudat al zădărniciei (E. BAR.). 2 (înv.) Ambiție exagerată, îngîmfare, vanitate, trufie. Zădărnicia lumească (POP.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zadarnic + -ie.
4. [CADE] ZĂDĂRNICIE sf. Caracterul a tot ce e zadarnic, fără folos; deșertăciune: văzînd Ioan-Vodă zădărnicia ori-cărei împotriviri... se închină biruitorului (VLAH.); Dar de-a lor ~ Te întreabă și socoate (EMIN.); nu, știința nu e o ~ ca toate zădărniciile (BR.-VN.).
5. [DLRLC] ZĂDĂRNICIE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic, lipsă de folos, inutilitate; p. ext. lucru fără rost. Îmi dai voie să filozofez, știind, totuși, că rostesc zădărnicii? SADOVEANU, Z. C. 273. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de față, Dovedite de minciună, Cer să sting a lor viață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, Deși-mi stau atît de triste Că nu pot muri pe loc. EMINESCU, O. I 125. 2. Deșertăciune, vanitate, ambiție nemăsurată, trufie, îngîmfare. Dacă zilele rele și zbuciumul zădărniciei n-au împlinit încă măsura ta, ridică-te și pleacă! GALACTION, O. I 223. Nesocotitul Bathori, mai mult din zădărnicie, aprinse torța, acum stinsă, a vechilor uri naționale. BĂLCESCU, O. II 70. O, Iroade împărate, Te-a umplut de răutate Zădărnicia lumească Și zavistia domnească. TEODORESCU, P. P. 103.
6. [DLRM] ZĂDĂRNICIE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngîmfare. – Din zadarnic + suf. -ie.
7. [Șăineanu, ed. VI] zădărnicie f. deșertăciune.
8. [Scriban] zădărnicíe f. (d. zadarnic). Caracteru de a fi zadarnic: zădărnicia unuĭ plan. Deșertăcĭune, vanitate: zădărnicia bogățiilor.
9. [DOOM 3] zădărnicie s. f., art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei; pl. zădărnicii, art. zădărniciile (desp. -ci-i-)
10. [DOOM 2] zădărnicie s. f., art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei; pl. zădărnicii, art. zădărniciile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL