1. [DEX '09] ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădarnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.
2. [MDA2] zadarnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.
3. [MDA2] zadarnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădăr~, zedar~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.
4. [DEXI] zadarnic, -ă adj., adv. 1 adj. Care este fără folos, fară rost; nefolositor, inutil. Privea deșarta caznă și robotul zadarnic (VOIC.). ◊ Fig. (subst.) Zadarnicul vînează realul, cenușa vînează focul, umbra își strigă cu disperare trupul (PER.). 2 adv. Fără folos, fară rost; degeaba. Mă uitam însă zadarnic pe geam (PRED.). 3 adj. (înv.) Care este vanitos, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bátori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea (BĂLC.). 4 adj. (înv.) Care este efemer. însuși zădarnicafală ne umple cu mîndra sa îngîmfare (CON.). • pl. -ci, -ce. și (pop.) zădarnic, -a adj., adv. /zadar1 + -nic.
5. [CADE] ZADARNIC, ZĂDARNIC I. adj. 1 Fără folos, nefolositor, deșert: muncă ~ă; cu un om îndărătnic ca d-ta, ori-și-ce vorbă e zadarnică (SLV.) ¶ 2 Vanitos: Sismund Bathori, nestatornic și zadarnic (BĂLC.). II. adv. În zadar, de geaba.
6. [DLRLC] ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducînd o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădarnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.
7. [DLRM] ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngîmfat. [Var.: zădarnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.
8. [Șăineanu, ed. VI] zadarnic a. și adv. în zadar.
9. [Scriban] zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.
10. [DEX '09] ZĂDARNIC, -Ă adj. v. zadarnic.
11. [MDA2] zădarnic, ~ă a vz zadarnic2
12. [MDA2] zădărnic, ~ă a vz zadarnic2
13. [MDA2] zedarnic, ~ă a vz zadarnic2
14. [DEXI] zădarnic, -ă adj., adv. v. zadarnic.
15. [Scriban] zădárnic, V. zadarnic.
16. [DOOM 3] zadarnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadarnică, pl. zadarnice
17. [DOOM 2] zadarnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadarnică, pl. zadarnice
18. [IVO-III] zadarnic.
19. [DE] OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL