1. [DEX '09] ZĂCĂȘEALĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.
2. [MDA2] zăcășeală sf [At: ISPIRESCU, L. 283 / Pl: ~eli / E: zăcaș + -eală] (Pop) 1-2 Boală (1-2). 3 Inerție. 4 Răutate. 5 Invidie. 6 Răzbunare.
3. [DEX '98] ZĂCĂȘEALĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.
4. [DLRLC] ZĂCĂȘEALĂ s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, zăcășie. Ți-a dat acea povață să respingi un ajutor Care-ndrumă zăcășeala spre trădare și omor. DAVILA, V. V. 145. Sînt gata și eu a te lua de soție, mai cu seamă acum, că nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcășeală. ISPIRESCU, L. 283. 2. Inerție, lîncezeală. Și zăcășeala și trîndăviile Putregăite din vechile glastre Le stîrpesc și sparg Și le spulberă-n vînt. DEȘLIU, G. 14.
5. [DLRM] ZĂCĂȘEALĂ s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare. 2. Lîncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Din zăcaș + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] zăcășeală f. zăcășie: nu mi-a mai rămas la inimă nicio zăcășeală Isp.
7. [Scriban] zăcășeálă f., pl. elĭ, și zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.
8. [DEXI] zăcășeălă s.f. (pop.) 1 Răutate; ură, invidie; dorință de răzbunare; (pop.) zăcășie. Nu mi-a rămas la inimă nici o zăcășeală (ISP.). 2 Lîncezeală; boală; inerție, nepăsare. • pl. -eli. /zăcaș + -eală.
9. [DOOM 3] !zăcășeală (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelii; pl. zăcășeli
10. [DOOM 2] zăcășeală (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL