1. [DEX '09] ZĂCĂȘIE s. f. (Pop.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.
2. [MDA2] zăcășie sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: zăcaș + -ie] (Pop) 1-2 Boală (1-2). 3 Inerție. 4 Răutate. 5 Invidie. 6 Răzbunare.
3. [DEXI] zăcășie s.f. (pop.) Zăcășeălă. Mi-a turburat ani întregi și proaspeți cu o zăcășie de prisos (POPA). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zăcaș + -ie.
4. [DEX '98] ZĂCĂȘIE s. f. (Reg.) Zăcășeală (1). – Zăcaș + suf. -ie.
5. [DLRLC] ZĂCĂȘIE s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare; zăcășeală. Sînt unii care... se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adîncă zăcășie, care în veci le ține mintea vegheată și le pornește sufletul la viclenii și la răutăți. ODOBESCU, S. A. 124. 2. Inerție, nepăsare, lîncezeală, boală.
6. [DLRM] ZĂCĂȘIE s. f. (Reg.) Zăcășeală. – Din zăcaș + suf. -ie.
7. [Șăineanu, ed. VI] zăcășie f. animozitate, ură: se hrănește cu o adâncă zăcășie OD.
8. [CADE] ZĂCĂȘALĂ, ZĂCĂȘIE sf. Fire, răutate de om zăcaș; pică: nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcășală (ISP.); se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c’o adîncă zăcășie (ODOB.).
9. [Scriban] zăcășeálă f., pl. elĭ, și zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.
10. [DOOM 3] !zăcășie (pop.) s. f., art. zăcășia, g.-d. art. zăcășiei; pl. zăcășii, art. zăcășiile (desp. -și-i-)
11. [DOOM 2] zăcășie (pop.) s. f., art. zăcășia, g.-d. zăcășii, art. zăcășiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL