1. [DEX '09] XILOLIT, (2) xilolite, s. n. 1. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. 2. (La pl.) Sorturi de xilolit (1). [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith.
2. [MDA2] xilolit sn [At: NICA, L. VAM. 271 / Pl: ~e, ~uri / E: ger Xylolith] Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea plăcilor pentru pardoseli și a cabinelor de nave.
3. [DEX '98] XILOLIT, xilolite, s. n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. și: xilolituri] – Din germ. Xylolith.
4. [DN] XILOLIT s.n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu colorat cu pigmenți minerali, cu aspect de piatră. [Pl. -te, -turi. / < germ. Xylolith, cf. gr. xylon – lemn, lithos – piatră].
5. [MDN '00] XILOLIT s. n. 1. Lemn fosilizat. 2. Amestec de rumeguș de lemn, oxid și clorură de magneziu, colorat cu pigmenți minerali și cu aspect de piatră, material pentru pardoseli termoizolante. (din germ. Xylolith)
6. [DOOM 3] xilolit s. n., (sorturi) pl. xilolite
7. [DOOM 2] xilolit s. n., (sorturi) pl. xilolite
8. [DOOM] xilolit s. n., (sorturi) pl. xilolite / xilolituri
9. [DETS] XILO- „lemn, copac, pădure; lemnos, lignificat”. ◊ gr. xylon „lemn, pădure” > fr. xylo-, germ. id., engl. id., it. xilo- > rom. xilo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat de pădure; ~crom (v. -crom), s. m., ansamblu de pigmenți taninici din lemn; ~fag (v. -fag), adj., 1. (Despre ciuperci) Care atacă lemnul copacilor. 2. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; ~fagie (v. -fagie), s. f., acțiune a insectelor xilofage; ~fil (v. -fil1), adj., (despre organisme) care crește pe ramurile plantelor moarte; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante lemnoase, cuprinzînd arbori, arbuști și subarbuști; ~fon (v. -fon), s. n., instrument muzical format din lamele de lemn; ~gen (v. -gen1), adj., care generează țesut lemnos; ~graf (v. -graf), s. m., gravor în lemn; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Gravură în lemn. 2. Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu tipografic în lemn; ~id (v. -id), adj., cu o structură asemănătoare cu aceea a lemnului; ~latrie (v. -latrie), s. f., cult al zeilor de lemn; ~lit (v. -lit1), s. n., lemn fosilizat; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu tipografic la care clișeele se realizează pe plăci de lemn acoperite cu un strat de calcar; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul lemnului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară cubajul lemnelor; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcini lignificate; ~stromă (v. -stromă), s. f., miceliu al ciupercilor xilofage, dezvoltat în interiorul țesutului lemnos; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical pe baza unor varietăți de lemn; ~tipie (v. -tipie), s. f., tipar cu litere de lemn; ~tomie (v. -tomie), s. f., studiu microscopic și anatomic al țesuturilor lemnoase aparținînd plantelor fosile sau actuale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL