1. [DEX '09] FOLOSIT, -Ă, folosiți, -te, adj. Care a fost întrebuințat; care s-a degradat, deteriorat (prin întrebuințare îndelungată); întrebuințat, uzat. – V. folosi.
2. [MDA2] folosit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 205 / Pl: ~iți, ~e / E: folosi] 1 Care a fost întrebuințat. 2 Care s-a deteriorat în urma utilizării îndelungate Si: uzat. 3 (D. oameni) De pe urma căruia profită cineva.
3. [DEX '09] FOLOSI, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de”) Mă folosesc de dicționar. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. Refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.
4. [MDA2] folosi [At: VARLAAM, C. 259/2 / Pzi: ~sesc / E: folos] 1 vi (Construit cu dativul) A fi de folos sau de ajutor (cuiva) Si: a ajuta, a servi. 2 vi (Înv; constmit cu dativul; urmat de o determinare introdusă de pp „cu” sau „dintru”; fșa) A avea sau a trage folos de pe urma cuiva sau din ceva. Nu-și folosi nimica dintru aceasta. 3 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „de”, înv „din”) A avea sau a trage folos de pe urma cuiva sau din ceva. 4 vr A profita (de cineva sau de ceva ). 5-6 vtr (Forma reflexivă este urmată de o determinare introdusă prin pp „de” Mă folosesc de...) A face uz (de ceva) Si: a utiliza, a întrebuința.
5. [CADE] FOLOSI (-sesc) I. vb. intr. 1 A aduce folos, a fi de folos: să știi ... cum să-ți fii însuși ție de folos și cum să poți ~ și pe alții PANN. ¶ 2 A trage folos. II. vb. refl. Tr.-Carp. A trage folos ¶ 2 A întrebuința, a face uz.
6. [CADE] FOLOSITOR adj. verb. FOLOSI. Care folosește, care e de folos, util ¶ ¶ NEFOLOSITOR.
7. [DLRLC] FOLOSI, folosesc, vb. IV. 1. Tranz. A întrebuința, a utiliza, a face uz (de ceva). Se vede afară, între crestele munților, cum oamenii, la rîndul lor au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strîmte și încurcate văi, cele mai neașteptate văgăuni. BOGZA, Ț. 13. ◊ Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. «de») Mă folosesc de dicționar. ▭ Ortografiile etimologiste corespundeau... intereselor și preferințelor clasei stăpînitoare din trecut care, atunci cînd nu vorbea în limbi străine, se folosea de un jargon al ei, iar în scris întrebuința forme cît mai complicate și mai greu accesibile maselor. L. ROM. 1953, nr. 2, 7. 2. Intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta; a servi. De mi-i duce ca vîntul, tu mi-i folosi. CREANGĂ, P. 197. Formulele costelive ale mecanicii sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante, care pot să placă și să folosească oricărui cititor. ODOBESCU, S. III 11. Da bine, măi, la ce-a să-ți folosească ție un cui în părete? ALECSANDRI, T. I 320 ◊ (Fără complement indirect în dativ) Orice lucru bun folosește. ◊ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) Pe bolnav aceste băi nu îl folosesc. NEGRUZZI, S. II 255. 3. Refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. «de», «de la», «din») A avea, a trage folos; a profita. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. Cel dintîi era mai pozitiv și a știut să se folosească de șederea mea la țară. BOLINTINEANU, O. 394.
8. [Șăineanu, ed. VI] folosì v. 1. a trage un folos; 2. a fi folositor.
9. [Scriban] folosésc v. intr. (d. folos). Aduc folos, îs folositor: leneșu nu folosește nimănuĭ. Cîștig, profit, mă aleg cu, scot un folos: n’am folosit nimica ocolind. V. refl. Utilizez, întrebuințez: la arat ne folosim de plug. Maĭ rar. Profit: nu m’am folosit cu nimica. – Fals v. tr. (după germ. benutzen în Trans. și Buc.). Folosesc o carte, o întrebuințez, o utilizez, mă folosesc de ĭa. – În Ps. Ș. și fălos-.
10. [DOOM 3] folosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folosesc, 3 sg. folosește, imperf. 1 foloseam; conj. prez. 1 sg. să folosesc, 3 să folosească
11. [DOOM 2] folosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. folosesc, imperf. 3 sg. folosea; conj. prez. 3 să folosească
12. [DE] AGE, LIBERTATE DECEMBRI... UTERE (lat.) hai, folosește-te de libertatea din decembrie – Horațiu, „Satirae”, II, 7, 4-5. Îndemn la folosirea unei libertăți temporare de acțiune. În timpul Saturnaliilor, sărbătoare ce cădea la mijlocul lunii decembrie, la Roma, sclavii aveau, prin tradiție, dreptul de a-și critica stăpânii și chiar de a fi serviți de aceștia.
13. [DE] CUI (QUID) PRODEST? (lat.) cui (la ce) folosește? – Formulă folosită atunci când nu e clară intenția săvârșirii unui anumit act sau există îndoieli asupra oportunității acestuia.
14. [DE] MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS (lat.) memoria scade dacă nu o folosești – Cicero, „De senectute”, 7, 21.
15. [DE] RIEN NE SERT DE COURIR, IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu folosește la nimic alergatul, trebuie să pornești la timp! – La Fontaine, „Le lièvre et la tortue”.
16. [CECC] Age, libertate Decembri utere (lat. „Haide, folosește-te de libertatea lui decembrie”) – Horațiu, Satire (II, 7, 5). La Roma, în fiecare an, în zilele de 16,17 și 18 decembrie, se desfășurau în antichitate marile serbări denumite Saturnalii. În acele zile, sclavii se bucurau de o libertate sui-generis: erau tratați ca cetățeni liberi, egali cu stăpînii lor. Aveau voie să îmbrace toga, dădeau comenzi și chiar stăpînii lor îi serveau la masă. Bineințeles era vorba de o extravaganță, căci, imediat după serbări, sclavii își reluau poziția lor de obidiți, plătind cu un an întreg de robie cele trei zile de iluzorie libertate. Cuvintele de mai sus ale lui Horațiu au fost adresate sclavului său Davus, ca un îndemn de a benelicia măcar de îngăduința saturnaliilor. Prin extensiune și analogie, ele constituie un îndemn spre a folosi o vremelnică libertate. LIT.
17. [CECC] Cui prodest? (lat. „Cui folosește? Cui servește?”). Expresie frecvent întrebuințată, în multiple împrejurări. De exemplu: se comite un act inexplicabil. Căutîndu-se dezlegarea sau autorul necunoscut, se pune întrebarea: cui i-a putut folosi? Cui prodest? (Vezi: „Quid prodest?”)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL