1. [DEX '09] VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. (Înv.) Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.
2. [MDA2] vrăjmășie sf [At: (a. 1525) DERS / Pl: ~ii / E: vrăjmaș + -ie] 1-2 Dușmănie (1-2). 3 (Înv) Comportare plină de asprime, de răutate, de cruzime.
3. [DEXI] vrăjmășie s.f. 1 Sentiment puternic de antipatie, de aversiune, de ură etc. față de cineva sau de ceva; atitudine, comportare ostilă față de cineva; dușmănie, inamiciție, ostilitate, ură. Nu umbla cu vrăjmășie, răspunse Ghiță (SLAV.). 2 (înv.) Însușirea de a fi rău, crud, hain; cruzime, neîndurare; atitudine, comportare de om rău. Din toată vrăjmășia, și de vătămarea celui viclean mă slobozește (MIN.). 3 (înv.) Război. Mihai Vodă n-are nici ungînd de vrăjmășie (BĂLC.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vrăjmaș + -ie.
4. [DEX '98] VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.
5. [DLRLC] VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. Ochii-i luceau trădînd vrăjmășie crîncenă. VORNIC, P. 85. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe. SADOVEANU, O. VIII 224. Vrăjmășia lor e groaznică... vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5.
6. [Șăineanu, ed. VI] vrăjmășie f. dușmănie.
7. [Scriban] vrăjmășíe f. (d. vrăjmaș). Dușmănie.
8. [CADE] VRĂJMĂȘIA ACOPERITĂ MAI MULT RĂU ADUCE (m. Costin) = Omul ascuns e periculos.
9. [DOOM 3] vrăjmășie (înv.) s. f., art. vrăjmășia, g.-d. art. vrăjmășiei; pl. vrăjmășii, art. vrăjmășiile (desp. -și-i-)
10. [DOOM 2] vrăjmășie (înv.) s. f., art. vrăjmășia, g.-d. art. vrăjmășiei; pl. vrăjmășii, art. vrăjmășiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL