1. [DEX '09] CRUZIME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. – Crud + suf. -ime.
2. [MDA2] cruzime sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~mi / E: crud + -ime] 1 (Înv) Nedezvoltare. 2 Ferocitate. 3-4 Atitudine sau faptă crudă.
3. [CADE] CRUZIME sf. 1 Pornire de a face rău, de a face să sufere, de a omorî: În bestie pofta cruzimii te schimbă (VLAH.) ¶ 2 Faptă crudă ¶ 3 Ⓕ Neîndurare: cu fața ofilită, plîngea amar ~a soartei sale (ODOB.).
4. [DLRLC] CRUZIME, cruzimi, s. f. Purtare, atitudine, faptă crudă, lipsă de milă, de omenie; ferocitate, barbarie. Zîmbetul i se ștergea încetișor de pe fața rotundă făcînd loc cruzimii și fricii. DUMITRIU, V. L. 41. Descoperi deodată cruzimea oamenilor și mizeriile vieții. BART, E. 305. Cruzimea voastră de păgîni Pe drumuri ne aruncă, cînd sîntem bolnavi ori bătrîni. NECULUȚĂ, Ț. D. 115.
5. [DLRM] CRUZIME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, barbarie. – Din crud + suf. -ime.
6. [Șăineanu, ed. VI] cruzime f. 1. pornire rea de a face să sufere pe alții; 2. faptă crudă.
7. [Scriban] cruzíme f. (d. crud). Ferocitate, barbarie, neomenie. V. cruditate.
8. [DOOM 3] cruzime s. f., g.-d. art. cruzimii; pl. cruzimi
9. [DOOM 2] cruzime s. f., g.-d. art. cruzimii; pl. cruzimi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL