1. [DEX '09] BESTIE, bestii, s. f. Fiară. + Fig. Om crud, feroce. – Din it., lat. bestia.
2. [MDA2] bestie2 sf vz beschie
3. [MDA2] bestie1 sf [At: VLAHUȚĂ, P. 52 / V: (Trs) beș~, (reg) beștieraie / Pl: ~ii / E: lat bestia] 1 (Înv) Animal. 2 (Fig) Om cu apucături sau instincte de fiară.
4. [DEXI] bestie s.f. 1 Animal sălbatic, fiară. ◊ compar. S-a purtat ca o bestie cu bietul copil. 2 fig. Om cu fire de fiară, crud, sălbatic; brută. I-a reproșat că este o bestie fără suflet • pl. -ii. g.-d. -iei. /<it., lat. bestia.
5. [CADE] BESTIE sf. 1 🐒 Fiară (sălbatecă): mă gîndesc la bestiile din menagerii (CAR.) ¶ 2 familiar Om cu apucături de fiară sălbatecă [lat.]
6. [DEX '98] BESTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia.
7. [DLRLC] BESTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic, fiară. Mă gîndesc la bestiile din menajerii; ele, afară de chinul dureros al captivității, mai sufăr unul, care acuma văd eu cît e de neplăcut să rabzi, fără să le fi solicitat, privirile persistente ale unei mulțimi curioase. CARAGIALE, O. II 13. ♦ Fig. Om cu apucături sau instincte de fiară; om crud, sălbatic, feroce. E o bestie. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. DUMITRIU, B. F. 42. Ce bestii! zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbatici. VLAHUȚĂ, O. AL. II 47. – Pronunțat: -ti-e.
8. [DLRM] BESTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia).
9. [DN] BESTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia].
10. [MDN '00] BESTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia)
11. [Șăineanu, ed. VI] bestie f. 1. animal cu instincte sângeroase, fiară; 2. fig. om fără îndurare, crud ca o fiară sălbatică.
12. [Scriban] *1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară!
13. [Scriban] 2) béstie v. bișchie.
14. [DEX '09] BESCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
15. [DEX '09] BEȘCHIE s. f. v. beschie.
16. [MDA2] bâșchie sf vz beschie
17. [MDA2] beschie sf [At: DAMÉ, T. 112 / V: (reg) ~stie, beșchiă, bis~, bișchie, bișcire / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru bușteni, cu pânza cu dinți mari, mai lată la mijloc decât la capete, acționat de doi oameni. 2 (Îf bișchie) Cuțit cizmăresc. 3 (Îf bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor.
18. [MDA2] beșchiă sf vz beschie
19. [MDA2] beștie sf vz bestie2
20. [MDA2] beștieraie sf vz bestie1
21. [MDA2] bischie sf vz beschie
22. [MDA2] bișchie sf vz beschie
23. [DEXI] beschie s.f. 1 Fierăstrău mare format dintr-o pînză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mînere pentru a putea fi acționat de două persoane. 2 (reg.; în forma „bișchie”) Cuțit cizmăresc. 3 (reg.; informa „bișche”) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor. • pl. -ii. g.-d. -iei. și beșchie, (reg.) bișche, bișchie s.f. /<tc. biçki; cf. și bg. бичкия.
24. [DEXI] beșchie s.f. v. beschie.
25. [DEXI] bișche s.f. v. beschie.
26. [DEXI] bișchie s.f. v. beschie.
27. [CADE] BESCHIE sf. Mold. Ferăstrău mare pentru tăiat bușteni (🖼 457): mergeți și aduceți o ~ și un topor (RV.-CRG.) [comp. bulg. bičkija < tc.].
28. [DEX '98] BESCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
29. [DEX '98] BEȘCHIE s. f. v. beschie.
30. [DLRLC] BESCHIE, beschii, s. f. (Mold.) Ferăstrău format dintr-o lamă lată, cu două minere de lemn la capete, de care țin tăietorii. – Pronunțat: -chi-e.
31. [DLRM] BESCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu cîte un mîner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.
32. [Șăineanu, ed. VI] beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].
33. [Scriban] beschíe V. beșchie.
34. [Scriban] bischíe V. bișchie.
35. [Scriban] bișchíe, bischíe, bischie și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu byčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭat grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.
36. [DOOM 3] bestie (desp. -ti-e) s. f., art. bestia (desp. -ti-a), g.-d. art. bestiei; pl. bestii, art. bestiile (desp. -ti-i-)
37. [DOOM 2] bestie (-ti-e) s. f., art. bestia (-ti-a), g.-d. art. bestiei; pl. bestii, art. bestiile (-ti-i-)
38. [DOOM 3] beschie (fierăstrău) (desp. -chi-e) s. f., art. beschia (desp. -chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (desp. -chi-i-)
39. [DOOM 2] beschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. beschia (-chi-a), g.-d. art. beschiei; pl. beschii, art. beschiile (-chi-i-)
40. [DER] bestie (bestii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr.
41. [DER] beschie (beschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL