1. [DEX '09] VÂNĂTAIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.
2. [MDA2] vânătaie sf [At: PRAV. 231 / V: ~tăi sm / Pl: ~tăi, (înv) ~ / E: vânăt + -aie] 1 Pată vânătă care apare pe piele, de obicei în urma unei lovituri Si: (med) echimoză, vinețeală (3), (înv) vânătură2, (îrg) vânătare, (reg) vâlcă (2), vâlcezeală (1), vânățauă Vz vinețel (10). 2 (Îvr; fig) Suferință morală. 3 (Trs) Bolta albastră a cerului. 4 (Trs; pex) Atmosferă (1). 5 (Trs; pex) Spațiul atmosferic.
3. [Șăineanu, ed. VI] vânătaie f. semn vânăt pe piele (cauzat de lovituri).
4. [MDA2] vânătăi sm vz vânătaie
5. [DEXI] vînătaie s.f. Pată vînătă care apare pe corp ca urmare a lezării țesuturilor și a hemoragiilor subcutanate (provocate de lovituri); echimoză, vinețeală, (înv., reg.) vînătare, (înv.) vînătură. Avea doar cîteva vînătîi pe obraz și o pleoapă mai umflată (VOIC.). • sil. -ta-ie. pl. -ăi. /vînăt + -aie.
6. [DLRLC] VÎNĂTAIE, vînătăi, s. f. Pată vînătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. Pe tîmpla stîngă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209. Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69. Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93.
7. [Scriban] vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele după o lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.
8. [DOOM 3] vânătaie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi
9. [DOOM 2] vânătaie s. f., art. vânătaia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi
10. [IVO-III] vânătaie, -tăi.
11. [MDO] vînătaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL