1. [DEX '09] VERIGUȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf. -uță.
2. [MDA2] veriguță sf [At: BIBLIA (1688), 5431/25 / V: (pop) ~rgu~ / Pl: ~țe / E: verigă + -uță] 1-2 (Trs; Mol; șhp) Verigă (10) (mică). 3-4 (Șhp) Verigă (9) (mică). 5 (Pop) Verighetă (1). 6 (Trs) Cununiță din coajă de copac sau din nuiele (acoperită cu bumbac colorat) cu care, printr-un ritual care are loc în seara de Sfântul Vasile, fetele își află ursita. 7 (Trs; pex) Ritual în care se folosește veriguța (6). 8 (Reg) Inel de metal folosit ca obiect de podoabă la îmbrăcămintea țărănească.
3. [DEXI] veriguță s.f. Dim. al lui verigă; (pop.) verigea. • pl. -e. /verigă + -uță.
4. [DLRLC] VERIGUȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă. La ferestre spînzurau niște perdele... aninate în niște veriguțe ce se înșirau pe o vargă de fier. GANE, N. II 160.
5. [Scriban] verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195).
6. [MDA2] verguță sf vz veriguță
7. [DOOM 3] veriguță s. f., g.-d. art. veriguței; pl. veriguțe
8. [DOOM 2] veriguță s. f., g.-d. art. veriguței; pl. veriguțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL