1. [DEX '09] COLORAT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. – V. colora.
2. [MDA2] colorat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I. 104 / Pl: ~ați, ~e / E: colora] 1 Vopsit. 2 Care are o anumită culoare (alta decât albă sau neagră). 3 Care are mai multe culori. 4 (D. stilul, felul de exprimare al cuiva etc.; fig) Bogat în nuanțări sau în imagini.
3. [MDA2] colorat1 sn [At: PAMFILE, S. I. C. 14 / Pl: ~uri / E: colora] 1-5 Colorare (1-5).
4. [CADE] * COLORAT adj. 1 p. COLORA ¶ ¶ C. NECOLORAT ¶ 2 Cu colori vii; văpsit: hîrtie ~ă ¶ 3 Ⓕ Stil ~, stil plin de imagini.
5. [DLRLC] COLORAT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decît cea albă sau neagră); care are mai multe culori, multicolor. Fete rumene... cu altițe și fote colorate. NEGRUZZI, S. I 104. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. Versuri mai vii și mai colorate. ODOBESCU, S. III 82.
6. [DLRM] COLORAT, -Ă, colorați, -te, adj. 1. Care are o anumită culoare (alta decît cea albă sau neagră); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat în nuanțări sau în imagini; viu, expresiv. – V. colora.
7. [Șăineanu, ed. VI] colorat a. 1. cu colori vii; 2. strălucit: stil colorat.
8. [Scriban] *colorát, -ă adj. Care are o coloare oare-care. Care are colorĭ viĭ. Fig. Strălucit, vioĭ: stil colorat.
9. [DEX '09] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.
10. [MDA2] colora vt [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pzi: ~rez, 3 ~rează, (îvr) coloră / E: fr colorer] 1 A vopsi. 2 (Fig) A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc. 3 A primi o culoare. 4 A se înroși la față (de sănătate, de emoție, de rușine). 5 (În viața politică; fig) A-și schimba opinia politică în funcție de împrejurări.
11. [CADE] * COLORA (-rez) vb. tr. 1 A da o coloare; a văpsi ¶ 2 A rumeni: obrajii ei, albi de emoțiune... acuma se coloraseră de sînge (D.-ZAMF.) ¶ 3 Ⓕ A înfrumuseța, a da o înfățișare frumoasă (unui lucru urît, prost, etc.) [fr.].
12. [DLRLC] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da (unui obiect) o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. Copilul colorează figurile cu creioane colorate. ◊ (Poetic) Dunărea curgea. liniștită. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roșiatică. DUNĂREANU, N. 14. Decît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lun-așa încîntătoare n-am avut a admira. ALEXANDRESCU, P. 136. ◊ Refl. (Poetic) Apele rîmnicului se colorau în luminile asfințitului. SADOVEANU, O. I 104. 2. Fig. (Cu privire la stilul unui autor, p. ext. la ideile exprimate) A da o nuanță expresivă; a reliefa... Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă... care colorează oarecum ideea aceasta. EMINESCU, N. 84.
13. [DLRM] COLORA, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Fr. colorer (lat. lit. colorare).
14. [DN] COLORA vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].
15. [MDN '00] COLORA vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)
16. [Șăineanu, ed. VI] colorà v. 1. a da o coloare: soarele colorează fructele; 2. a aplica colori potrivite unui desen; 3. fig. a da o formă frumoasă lucrurilor rele.
17. [Scriban] *coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc, boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.
18. [DOOM 3] colora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. colorez, 3 colorează; conj. prez. 1 sg. să colorez, 3 să coloreze
19. [DOOM 2] colora (a ~) vb., ind. prez. 3 colorează
20. [IVO-III] colorez, -rat prt.
21. [Argou] colorat, -ă, colorați, -te s. m., s. f., adj. (eufem.) 1. țigan. 2. negru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL