1. [DEX '09] VENTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
2. [MDA2] ventru sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 25 / V: (rar, 1) vân~ / Pl: ~re / E: fr ventre] 1 (Fiz) Punct, linie sau suprafață dintr-un câmp de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. 2 (Rar) Pântece (1).
3. [DEXI] ventru s.n. (fiz.) Punct, linie sau suprafață la un sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. • pl. -e. /<fr. ventre, lat. venter, -tris.
4. [DN] VENTRU s.n. 1. (Rar) Pîntece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
5. [MDN '00] VENTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
6. [MDA2] vântru sn vz ventru
7. [DOOM 3] ventru s. n., art. ventrul; pl. ventre
8. [DOOM 2] ventru s. n., art. ventrul; pl. ventre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL