1. [DEX '09] STAȚIONARE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.
2. [MDA2] staționare sf [At: NEGULICI / V: stățiun~ / Pl: ~nări / E: staționa] 1 (Rar) Cantonare (2). 2 (Liv) Oprire. 3 (Pan) Oprire temporară într-o stație (11). Si: staționat1 (1). 4 (Pgn) Oprire. Si: staționat (2).
3. [DLRLC] STAȚIONARE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. Îl jena... staționarea îndelungă la vitrinele parfumeriilor, modistelor și pantofăriilor. C. PETRESCU, Î. II 213.
4. [DN] STAȚIONARE s.f. Acțiunea, faptul de a staționa; oprire, ședere pe loc; staționat. ♦ Rămînere în același loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ți-o-. / < staționa].
5. [DEX '09] STAȚIONA, staționez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta câtva timp într-un loc anumit (de pe traseu), așteptând suirea și coborârea pasagerilor, încărcarea și descărcarea mărfurilor etc.; p. ext. (despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationner.
6. [DEX '09] STAȚIONAR, -Ă, staționari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variază câtva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă câtva timp locul pe sfera cerească. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează; spec. (despre boli) care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp; (despre un câmp de forțe) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. II. S. n. 1. Serviciu într-un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați (pentru un timp mai scurt) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament. 2. (Înv.) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.
7. [MDA2] stasiona v vz staționa
8. [MDA2] staționa vi [At: FM (1844), 3611/16 / V: stasi~, stățiuna / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr stationner] 1 (Asr; d. trupe) A cantona (1). 2 (Liv; d. oameni, ființe sau d. vehivule aflate în mișcare) A sta (1). 3 (Pan; d. vehicule publice) A se opri temporar într-o stație (11) Si: a face stație (11). 4 (Pgn; d. vehicule) A se opri într-un loc.
9. [MDA2] staționar, ~ă [At: BREZOIANU, A. 282/20 / V: (îvr) ~iu, stațiunariu / Pl: ~i, ~e / E: fr stationnaire, lat stationarium] 1 a (Liv; d. procese, fenomene, acțiuni) Neschimbător. 2 a (Rar) Care nu variază în timp Si: constant (1), invariabil, neschimbat. 3 a (D. fluide) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp. 4 a (Îs) Curgere ~ă Curgere a unui fluid astfel încât liniile de curent să nu-și modifice forma sau poziția. 5 a (D. câmpurile de forță) Care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. 6 a (Îs) Regim ~ Evoluție a unui sistem fizic sau tehnic în decursul căreia mărimile de stare se mențin constante. 7-8 smf, a (Persoană sau obiect) care stă pe loc. 9-10 smf, a (Persoană sau vehicul) care staționează (2). 11-12 sn, a (Rar; îs) (Aparat de radio) ~ (Radio2) care poate fi alimentat numai de la o sursă de curent electric alternativ și care nu se transportă ușor, fiind de dimensiuni relativ mari. 13 a (Îs) Pescuit ~ Pescuit cu undița. 14 sn (Înv) Navă de război care staționa în apele maritime ale unui port și supraveghea traficul vaselor. 15-16 sn, a (Unitate medicală pe lângă o policlinică, pe lângă un dispensar, un spital etc.) în care bolnavii sunt internați un timp scurt pentru diagnostic sau tratament.
10. [MDA2] staționariu, ~ie a vz staționar
11. [MDA2] stățiuna v vz staționa
12. [MDA2] stățiunare sf vz staționare
13. [MDA2] stățiunariu, ~ie a vz staționar
14. [DLRLC] STAȚIONA, staționez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, nave etc.) A sta cîtva timp într-un loc, așteptînd terminarea unor operații (suirea și coborîrea pasagerilor, încărcarea și descărcarea mărfurilor etc.). Dincolo de curtea gării staționează șiruri de căruțe. SAHIA, N. 47. ♦ (Despre oameni) A se opri cîtva timp într-un loc. În fața frizeriei staționează, se uită înlăuntru, face trei pași, se întoarce. C. PETRESCU, C. V. 281.
15. [DLRLC] STAȚIONAR2, staționare, s. n. (Învechit) Navă de luptă, aparținînd de obicei unui stat puternic, care staționa un timp mai îndelungat în porturile unui stat mic, în scop de a supraveghea traficul vaselor. Mi s-a trimis la Samos, în tot timpul cît am șezut acolo, cîte un staționar francez sau englez. GHICA, S. 421.
16. [DLRLC] STAȚIONAR1, staționare, s. n. (În opoziție cu ambulatoriu) Serviciu de spital în care sînt internați bolnavii pentru tratament. Staționar de chirurgie. Staționar de pediatrie.
17. [DLRLC] STAȚIONAR3, -Ă, staționari, -e, adj. 1. Care nu variază o anumită perioadă de timp; neschimbător, constant. Barometrul e staționar. Temperatură staționară. ♦ (Despre planete) Care (în aparență) nu-și schimbă locul cîtva timp pe sfera cerească. Saturn e staționar timp de opt zile. Marte e staționar două zile. ♦ Care rămîne în aceeași stare, care nu mai evoluează, care nu progresează. Starea bolnavului e staționară. ▭ Este în legea progresului ca spiritul să nu rămînă staționar, ci să evolueze neîncetat către scopul său final: adevărul. MACEDONSKI, O. IV 102. 2. (Despre un mediu fluid) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp. ♦ (Despre un cîmp de forțe) Care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp.
18. [DN] STAȚIONA vb. I. intr. A sta (într-o stație), a se opri cîtva timp într-un loc. [Pron. -ți-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].
19. [DN] STAȚIONAR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază cîtva timp; constant. ♦ Care rămîne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un cîmp de forțe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea și ieșirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. stationnaire].
20. [MDN '00] STAȚIONA vb. intr. (despre vehicule) a opri, a sta într-o stație (1); (p. ext.; despre oameni) a se opri câtva timp într-un loc. (< fr. stationner)
21. [MDN '00] STAȚIONAR, -Ă I. adj. 1. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ◊ care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (despre un mediu fluid, un câmp de forțe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor. 2. mică navă staționată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigație, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)
22. [DCR2] dispensar-staționar-salvare s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)
23. [Șăineanu, ed. VI] staționà v a face o stațiune, a se opri într’un loc.
24. [Șăineanu, ed. VI] staționar a. care rămâne în acelaș loc. ║ n. mică corabie de răsboiu ce supraveghează intrarea unei rade.
25. [Scriban] *staționár, -ă adj. (lat. stationarius, d. statio, stațiune; fr. -onnaire). Care rămîne în aceĭașĭ stare: termometru staționar, boală staționară. S. n., pl. e. Mic bastiment de războĭ care supraveghează o radă saŭ staționează într’un port străin ca să-șĭ protejeze conaționaliĭ la nevoĭe (barabaftă).
26. [Scriban] *staționéz v. intr. (d. stațiune; fr. stationner). Poposesc, mă opresc maĭ mult timp într’un loc: trăsurile staționează în piață.
27. [DOOM 3] staționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. staționării; pl. staționări
28. [DOOM 2] staționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. staționării; pl. staționări
29. [DOOM 3] staționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. staționez, 3 staționează; conj. prez. 1 sg. să staționez, 3 să staționeze
30. [DOOM 3] staționar2 (desp. -ți-o-) s. n., pl. staționare
31. [DOOM 3] staționar1 (desp. -ți-o-) adj. m., pl. staționari; f. staționară, pl. staționare
32. [DOOM 2] staționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 staționează
33. [DOOM 2] staționar1 (-ți-o-) adj. m., pl. staționari; f. staționară, pl. staționare
34. [DOOM 2] staționar2 (-ți-o-) s. n., pl. staționare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL