1. [MDA2] vârhovnic2, ~ă [At: CORESI, EV. 536 / V: ver~, (îvr) vâlh~, ~rfo~, verhomnic sm, a / Pl: ~ici, ~e / E: slv връховьникъ] (Înv) 1 sm Conducător (prin rangul atribuit în virtutea unei aprecieri deosebite sau prin rolul pe care îl are în anumite împrejurări). 2 sm Persoană cu cel mai înalt grad într-o ierarhie Si: șef. 3 sm (Bis) Fiecare dintre cei doisprezece apostoli, propovăduitori ai evangheliei în lume. 4 sm (Pex) Termen de reverență pentru o persoană de cel mai înalt grad bisericesc. 5 a Important.
2. [MDA2] vâlhovnic2, ~ă sm, a vz vârhovnic2
3. [MDA2] vârfovnic, ~ă sm, a vz vârhovnic
4. [MDA2] verhomnic, ~ă sm, a vz vârhovnic2
5. [MDA2] verhovnic sm vz vârhovnic2
6. [DEXI] vîrhovnic, -ă s.m., adj. (înv.) 1 s.m. (bis.) Căpetenie a celor doisprezece apostoli. ♦ Ext. Nume dat fiecăruia dintre cei doisprezece apostoli. 2 s.m. Ext. Șef, conducător. 3 adj. Important, de seamă. • pl. -ci, -ce. /<slav. врьховьннкъ.
7. [Scriban] verhóvnic, V. vîrhovnic.
8. [Scriban] vîrfóvnic, V. vîrhovnic.
9. [Scriban] vîrhóvnic m. (vsl. vrŭhovĭnikŭ, rus. verhóvnik). L. V. Șef. – Și vîrf- și verh-. V. vîlhovnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL