1. [DEX '09] CĂPETENIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ◊ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [Var.: (reg.) căpitenie s. f.] – Cap1 + suf. -enie.
2. [MDA2] căpetenie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 61/1 / V: ~pit~ / Pl: ~ii / E: cap1 + -enie] 1 Persoană care se află în fruntea unui grup Si: cap, căpitan (1-2), comandant, conducător, șef. 2 (Îla) De ~ De frunte. 3 (Îal) Fundamental. 4 (Înv; csc) Cei mai de frunte Si: cremă, elită, floare, frunte, spumă, (înv) lamură. 5 (Înv; în texte bisericești) Ceată.
3. [CADE] CĂPETENIE sf. Cap, șef, conducător: căpetenia păzitorilor trimise ... să vază ce pacoste a mai dat peste nevoiașul ăla ISP.; de ~, principal, mai de seamă [pl. capete + suf. -enie].
4. [DLRLC] CĂPETENIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. Să nu credeți însă că Jap ajunsese acum un fel de căpetenie de hoți. GALACTION, O. I 309. Se lăuda în toate părțile că el ar cînta mai frumos decît căpetenia căpeteniilor de cîntăreți, Apolon. ISPIRESCU, U. 109. ◊ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineața cîte un mănunchi de flori la cele trei fete. ISPIRESCU, L. 164. – Variantă: (Mold.) căpitenie (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 196) s. f.
5. [DLRM] CĂPETENIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ◊ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal. [Var.: (reg.) căpitenie s. f.] – Din capete (pl. lui cap) + suf. -enie.
6. [Șăineanu, ed. VI] căpetenie f. cap, comandant: căpetenie de ostași; de căpetenie, principal: lucru de căpetenie. [Derivat din cap, pl. capete, cu sufixul enie].
7. [Scriban] căpeténie f. (d. capăt, capete). Cap, căpitan, căpitănie, șef, comandant: căpetenie de soldațĭ, de hoțĭ. Lucru de căpetenie, lucru principal. – În est căpi-.
8. [DEX '09] CĂPITENIE s. f. v. căpetenie.
9. [MDA2] căpitenie sf vz căpetenie1
10. [CADE] CĂPITENIE = CĂPETENIE.
11. [Scriban] căpiténie, V. căpetenie.
12. [DOOM 3] căpetenie (desp. -ni-e) s. f., art. căpetenia (desp. -ni-a), g.-d. art. căpeteniei; pl. căpetenii, art. căpeteniile (desp. -ni-i-)
13. [DOOM 2] căpetenie (-ni-e) s. f., art. căpetenia (-ni-a), g.-d. art. căpeteniei; pl. căpetenii, art. căpeteniile (-ni-i-)
14. [MDO] căpetenie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL