1. [DEX '09] TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] torăi v vz turui1
3. [MDA2] toroi v vz turui1
4. [MDA2] turăi v vz turui1
5. [MDA2] turui2 [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~esc / E: mg tör] (Trs) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare. 3 vt (C. i. un drum) A deszăpezi. 4 vt (C. i. un teren) A fertiliza, folosindu-l ca pășune.
6. [MDA2] turui1 [At: JIPESCU, O. 121 / V: (reg) torăi, toroi, ~răi / Pzi: turui, ~esc / E: tur1 + -ui] 1 vi (Pfm; dep; șîe a-i ~ gura) A vorbi repede și mult (fără a spune lucruri importante). 2 vt (Reg) A cicăli (1). 3 vi (Reg) Ahurui1 (1). 4 vi (Reg) A gâlgâi (2). 5 vi (Pop; d. turturele și porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a gurlui. 6 vt (Reg; c. i. păsări de curte) A chema la mâncare, prin anumite strigăte. 7 vi (Trs; d. găinile bolnave) A moțăi. 8 vt (Pfm; c. i. lecții, poezii, rugăciuni etc.) A spune repede și fără oprire.
7. [MDA2] țurăi3 v vz țurui1
8. [MDA2] țurui1 [At: SĂM. IV, 125 / V: (1-3) ~ăi / Pzi: țurui, ~esc / E: țur + -ui] (Reg) 1 vi (D. lichide sau d. materii în stare de pulbere, granule etc.) A curge în șuvoaie, în șuvițe etc., producând un zgomot caracteristic Si: a ciurui1 (8). 2 vi (D. burlane, robinete etc.) A produce un zgomot specific la scurgerea unui șiroi1. 3 vt A lăsa să curgă puțin câte puțin. 4 vt (C. i. păsări de curte) A chema la mâncare, folosind cuvântul „țur”.
9. [DEX '98] TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
10. [DLRLC] TURUI, turui, vb. IV. Intranz. 1. (Despre persoane, mai ales în expr.) A-i turui gura = a vorbi repede și mult, a avea un debit verbal deosebit de mare (fără a spune lucruri importante). Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. 2. (Despre porumbei și turturele) A gurlui. Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. 3. A hurui (1). Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. ◊ Fig. S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG.
11. [Șăineanu, ed. VI] turuì v. pop. a flecari: îi turue mereu gura CAR. [V. torosì].
12. [Scriban] tórăĭ v. intr. V. turuĭ.
13. [Scriban] túruĭ, a -í v. intr. (imit. d. tur-tur, huĭetu vorbelor fără șir, format ca și a dîrdîi, a torosi, a întoroĭa). Gunguresc ca turturica. Fam. Dîrdîĭ, flecăresc, hondrănesc: sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (Car. VR. 1909, 11, 224). V. tr. A turui cuvintele, a vorbi prea răpede. – Și torăĭ (Rebr.).
14. [Scriban] țúruĭ, a -í v. intr. (d. țur, și rudă cu sîrb. cúriti, a se scurge, ca și cu cĭur 2, țîrîĭ, zuruĭ. V. Bern. 1, 131). Mă scurg mult (vorbind de apă, de grăunțe, de nisip).
15. [DOOM 3] turui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 turuie, imperf. 1 turuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să turui, 3 să turuie
16. [DOOM 2] turui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. turui, 3 turuie, imperf. 3 sg. turuia; conj. prez. 3 să turuie
17. [IVO-III] turuiu, -ue 3, -uiam 1 imp.
18. [Argou] turui, turui v. i. (peior.) a vorbi întruna și repede
19. [DAR] turui1, turuiesc, vb. IV (reg.) 1. a se obosi tare. 2. a deszăpezi. 3. a fertiliza un teren tânăr ținând oile să pască pe el.
20. [DAR] țurui, țuruiesc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul).
21. [DRAM 2021] turuí, turuiesc, v.i. A vorbi repede și mult. – Formă onomatopeică (Scriban, DEX); din tur + suf. -ui (MDA).
22. [DRAM 2015] turui, turuiesc, vb. intranz. – A vorbi repede și mult. – Formă onomatopeică (Scriban, DEX); din tur + suf. -ui (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL