1. [DEX '09] TURPITUDINE, turpitudini, s. f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă. – Din lat. turpitudo, -inis, fr. turpitude.
2. [MDA2] turpitudine sf [At: F (1868), 44 / V: (îvr) ~dă, ~nă / Pl: ~ni / E: lat turpitudo, ~inis, fr turpitude] (Liv) 1 Infamie. 2 Obscenitate.
3. [DLRLC] TURPITUDINE, turpitudini, s. f. (Livresc; la sg., adesea cu sens colectiv) Faptă josnică, mîrșavă. Emile Zola în zeci de tomuri narează întîmplările unei familii subt al doilea imperiu, în care îngrămădește toate turpitudinile. SADOVEANU, E. 254.
4. [DN] TURPITUDINE s.f. (Liv.) Faptă nerușinată, obscenă; obscenitate, depravare; josnicie, mîrșăvie. [Cf. fr. turpitude, lat. turpitudo].
5. [MDN '00] TURPITUDINE s. f. faptă nerușinată, josnică; mârșăvie. (< fr. turpitude, lat. turpitudo)
6. [Șăineanu, ed. VI] turpitudine f. 1. dezonoare din vr’o faptă rușinoasă; 2. faptă rușinoasă.
7. [Scriban] *turpitúdine f. (lat. turpitúdo, -údinis). Ignominie, dezonoare dintr’o faptă rușinoasă: turpitudinea trădătorilor. Faptă rușinoasă: purtarea asta e o turpitudine.
8. [MDA2] turpitudă sf vz turpitudine
9. [MDA2] turpitudină sf vz turpitudine
10. [DOOM 3] turpitudine (livr.) s. f., g.-d. art. turpitudinii; pl. turpitudini
11. [DOOM 2] turpitudine (livr.) s. f., g.-d. art. turpitudinii; pl. turpitudini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL