1. [DEX '09] ȚEPUȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă.
2. [MDA2] țepuș smn vz țepușă
3. [MDA2] țepușă sf [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 63v/29 / V: țepuș smn / Pl: ~șe, (reg) ~și, ~șuri sn / E: țeapă + -ușă] 1 Bucată de lemn sau de metal, lungă și ascuțită la un capăt, având diferite întrebuințări Si: par1, țăruș (6), țeapă (1), țăpoi2 (1). 2 Par1 lung, de 1-2 m, înfipt în pământ, folosit în trecut ca instrument de execuție Si: bold1 (7), țeapă (2). 3 (Reg) Par1 ascuțit la capete și înfipt în pământ, în jurul căruia se clădește claia de fân Si: (reg) țepăruie (5), țepărușă, țeporaș (4), țepuie (1). 4 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate două câte două, care se așază de o parte și de alta în vârful unei clăi, pentru ca vântul să nu împrăștie fânul. 5 (Reg) Țăruș (14). 6 Fiecare dintre cei patru pari1 care se înfig vertical la extremitățile oplenelor saniei sau în perinoacele carului, servind la sprijinirea încărcăturii Si: mănușă, (reg) mână, răcoanță, țepuie (2), țepușel. 7 Țeapă (12). 8 (Reg) Fiecare dintre țărușii care se înfig în capătul rudițelor sau în fiecare colț al corlatei pentru sprijinirea încărcăturii la căratul grâului sau al fânului. 9 (Trs; Ban) Țăruș cu care se făceau găuri în pământ pentru semănatul porumbului Si: chitonag2. 10 (Reg; îf țepuș) Unealtă agricolă de forma unei săpăligi ascuțite Si: (reg) țepar2 (3), țeperiguță, țepigă (4). 11 (Reg) Unealtă de forma unei răngi cu vârful lat și tăios, cu care se sparge gheața Si: ceaglă (1). 12 (Ban; Mun) Băț ascuțit, cu vârf de fier cu care se îndeamnă vitele la mers Si: (pop) strămurare. 13 (Reg) Frigare (1). 14-15 (Îljv) La (sau pe) ~ (sau țepuș) Fript în țepușă deasupra jăraticului. 16 (Reg) Un fel de sulă lungă, de obicei de lemn, cu care se fac găuri la opinci, pentru a le strânge în încrețituri cu ajutorui unei curelușe. 17 Fiecare dintre dinții furcii folosite la strânsul fânului, la clăditul șirelor etc. 18 (Trs) Vergea de lemn pe care se întind pieile de oaie sau de miel puse la uscat. 19 (Trs) Vergea de lemn care se împlântă în bucata de slănină, pe partea dinspre șoric, pentru ca aceasta să nu se usuce strâmb. 20 (Reg) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii în interiorul stupului Si: (reg) pretcă. 21 (Reg) Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 22 (Mol) Bucată de lemn cu care se răsucește sfoara ce leagă strâns gura sacului. 23 Bucată mică de lemn folosită pentru a astupa o spărtură dintr-un butoi. 24 (Mol; Mun) Țeapă (17). 25 Țeapă (27). 26 (Înv) Așchie de trestie sau de lemn, ascuțită la un capăt, care se folosea ca instrument de tortură Si: țeapă (3). 27 Vârf ascuțit de lemn sau de metal. 28 Fiecare dintre dinții ascuțiți sau dintre vârfurile ascuțite montate pe anumite piese ale unor mașini. 29 (Reg) Țeapă (18) la cereale. 30 (Pop) Ghimpe la plante. 31 (Rar) Frunza îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor Si: ac (23). 32 (Reg) Ardei iute. 33 (Reg) Cotor de porumb rămas pe câmp după tăierea tulpinilor. 34 (Lpl) Fire aspre de barbă Si: țepi1. 35 (art; îf țepușul) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 36 (art; îaf) Melodie după care se execută țepușul (35).
4. [CADE] ȚĂPUȘ... 👉 ȚEPUȘ...
5. [CADE] ȚEPUȘĂ, ȚĂPUȘĂ (pl. -ușe, -uși) sf., ȚEPUȘ, ȚĂPUȘ sm. 1 Par ascuțit, țeapă: în loc de arme, ei întrebuințau copaci scoși din rădăcină, bolovani de piatră, tăciuni aprinși și țepușe (ISP.); colo ’n jos... e un frate al meu omorît, pus într’o țăpușă și păzit de doisprezece străjeri (LUNG.) ¶ 2 Par ascuțit ce se înfige vertical în opleanul săniei (ȘEZ.) (🖼 5124) ¶ 3 Vîrful ascuțit al unui par: am să poroncesc ca să i se taie capul și să-l pună, ia acolo, într’o țăpușă de șarampoiu din gardul de prin prejurul curții (SB.) ¶ 4 Băn. Strămurare, bold ¶ 5 Băn. Frigare ¶ 6 Corn de furcă, de țăpoiu: Iordache purta o furcă cu trei țepuși (SAD.) ¶ 7 Așchiuță: le-am bătut țepuși de trestie pe sub unghii (FIL.) ¶ 8 Bețișor subțire și ascuțit care servește să astupe o găurice sfredelită într’un butoiu: ori-ce lemn nu face țăpuș la bute (ZNN.) ¶ 9 Ghimpe: arma la om a-i țăpușa la scaiu (BO.-DEL.).
6. [DEX '98] ȚEPUȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă; p. restr. vârf ascuțit al unui par. 2. Așchiuță. ♦ Ghimpe, spin. – Țeapă + suf. -ușă.
7. [DLRLC] ȚEPUȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă. În loc de arme, ei întrebuințau copaci scoși din rădăcină, bolovani de piatră, tăciuni aprinși și țepușe. ISPIRESCU, la CADE. 2. Vîrful ascuțit al unui par. 3. Așchiuță. Le-am bătut țepuși de trestie pe sub unghii. FILIMON, CADE. ♦ Ghimpe.
8. [Șăineanu, ed. VI] țepușă f. 1. țeapă mică; 2. partea ascuțită a parului.
9. [Scriban] țepúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (dim. d. țeapă). Țeapă mică (de ex., cum se pune la carele încărcate cu fîn ca să nu cadă fînu). Boldure, lemnu cu care strîngĭ gura saculuĭ (Mold.). Ghimpe (de copac, de fer), spin saŭ așchie de scîndură: mĭ-a intrat o țepușă’n deget (V. țeapcă, țăpligă). Est (țăpușă). Sulă p. opincĭ: încearcă să lucreze cu custura și cu țăpușa (Sadov. VR. 1911, 4, 48).
10. [DOOM 3] țepușă s. f., art. țepușa, g.-d. art. țepușei; pl. țepușe
11. [DOOM 2] țepușă s. f., art. țepușa, g.-d. art. țepușei; pl. țepușe
12. [MDO] țepușă, pl. țepușe
13. [IVO-III] țepușă, -șe.
14. [DRAM 2021] țepúșă, s.f. v. țăpușcă („țeapă, par”).
15. [DRAM 2015] țepușă, s.f. – v. țăpușcă („țeapă, par”).
16. [DRAM] țepușă, s.f. – v. țăpușcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL