1. [MDA2] tândălit1 sn [At: SLAVICI, O. II, 49 / Pl: (nob) ~uri / E: tândăli] (Pop) 1 Tândăleală (1). 2 (Îlav) Pe ~e Cu încetul.
2. [MDA2] tândălit2, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) tăn~ / Pl: ~iți, ~e / E: tândăli] 1-2 (Pop) (Persoană) care își pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost Si: (reg) tândălos (1). 3-4 (Pop) (Persoană) care lucrează încet, fără spor (și cu lene) Si: (reg) tândălos (2). 5-6 (Reg) (Persoană) care pălăvrăgește Si: flecar.
3. [DEX '09] TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”.
4. [MDA2] tăndăli v vz tândăli
5. [MDA2] tăndălit, ~ă a vz tândălit2
6. [MDA2] tândăli [At: DRLU / V: (reg) tăn~, ~ăvi / Pzi: ~lesc / E: ger tändeln] 1 vi (Pop) A-și pierde vremea (cu nimicuri), umblând încoace și încolo, fără nici un rost Si: (reg) a tândălui (1). 2 vz (Pop) A lucra încet, fără spor (și cu lene) Si: (reg) a migăli, a se mocăi, a tândălui (2). 3 vi (Mun) A pălăvrăgi. 4 vrr (Reg) A se certa (1).
7. [MDA2] tândăvi1 v vz tândăli
8. [DEX '98] TÂNDĂLI, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.
9. [DLRLC] TÎNDĂLI, tîndălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.
10. [DLRLC] TÎNDĂLIT s. n. (Mai ales în expr.) Pe tîndălite = pe încetul, cu migală. O luase așa în glumă, pe tîndălite, ca să-și petreacă timpul, și din glumă-n glumă el s-a pomenit în cele din urmă într-o încurcătură, din care nu mai putea să iasă. SLAVICI, O. II 49. – Formă gramaticală: (în expr.) tîndălite.
11. [DLRM] TÎNDĂLIT s. n. (În expr.) Pe tîndălite = pe încetul, cu migală. [Formă gramaticală: (în expr.) tîndălite] – V. tîndăli.
12. [Șăineanu, ed. VI] tăndălì v. a lucra încet și neîndemânatic. [Cf. Nemț. TÄNDELN, a migăi].
13. [Scriban] tîndălésc v. intr. (germ. tändeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, prujesc, perd timpu nelucrînd nimic serios. V. huzuresc.
14. [DOOM 3] tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, 3 sg. tândălește, imperf. 1 tândăleam; conj. prez. 1 sg. să tândălesc, 3 să tândălească
15. [DOOM 2] tândăli (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălesc, imperf. 3 sg. tândălea; conj. prez. 3 să tândălească
16. [DRAM 2021] tândălí, v.t. v. tăndăli.
17. [DRAM 2015] tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – (reg.) A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu, 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); din germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Șăineanu, 1929; Țurcanu, 2005; MDA).
18. [DRAM] tăndăli, tăndălesc, (tândăli), vb. tranz. – A păcăli, a înșela: „Da’ Tândală și el o zâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit” (Bilțiu 1990: 514). – Din Tândală, „prostănac, gogoman, nătărău”, de la tânt, tont (DER); Cf. germ. tändeln „a se ține de fleacuri” (Țurcanu 2005).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL