1. [DEX '09] ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc. ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
2. [MDA2] încurcătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / Pl: ~ri / E: încurca + ~(ă)tură] 1 Amestecătură de fire, de ață etc. Si: (înv) încurcală (1). 2 (Med; pop; îs) ~ de mațe Ocluzie intestinală. 3 Situație complicată, neplăcută. 4 Necaz. 5 (Rar) Confuzie. 6 (Îe) Din ~ în împleticire Dintr-o situație rea în alta și mai rea. 7 (Îe) A pune pe cineva în ~ A pune pe cineva într-o situație din care nu mai știe cum să iasă. 8 (Fig) Jenă. 9 (Fig) Tulburare. 10 (Rar) Legătură amoroasă. 11 (Înv) Uneltire.
3. [CADE] ÎNCURCĂTURĂ (pl. -turi) 1 sf. Lucru încurcat, treabă încurcată, turburare ¶ 2 Învălmășeală: cine știe ce ~ vei face p’acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi (ISP.) ¶ 3 Situațiune încurcată; bocluc, belea; a băga în ~; nu s’a rugat lui Dnmnezeu, să-l scape din ~... ci numai de capul lui a lucrat (RET.) ¶ 4 🩺 ~ de mațe, boală gravă intestinală: se ’ncinge luptă în măruntaie ... pînă se face ~ în mațe, de se sparge praporul (CAR.).
4. [DEX '98] ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
5. [DLRLC] ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Situație încurcată, complicată, neplăcută; belea, bucluc. Ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. REBREANU, R. I 109. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. Ce ciudată întrebare! Ce ciudată-ncurcătură! CONACHI, P. 274. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune (pe cineva) într-o situație grea. 2. Amestecătură, încîlcire. Aleg vînatul de prin încurcăturile ațelor și-l pun în traistele pentru pește. ȘEZ. IV 115. ◊ Fig. În urmă-i rămăsese încurcătura de glasuri și rîsete. DUMITRIU, N. 262. ◊ (Med. pop.) Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 3. Jenă, tulburare. Titu văzu încurcătura lin și avu un cuțit în inimă. REBREANU, R. I 155.
6. [Șăineanu, ed. VI] încurcătură f. rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune.
7. [Scriban] îmcurcătúră f., pl. ĭ. Încurcală, complicațiune, dezordine, confuziune: căderea uneĭ ploĭ produsese mare îmcurcătură la sărbare.
8. [DOOM 3] încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături
9. [DOOM 2] încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături
10. [Argou] a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație dificilă.
11. [Argou] încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL