1. [DEX '09] TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante: a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâîță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.
2. [MDA2] tămâiță sf [At: COTEANU, PL. / Pl: ~țe / E: tămâie + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Tămâie (1) (puțină). 3 (Reg) Vas mic în formă de lopățică, în care se arde tămâie, la pomeni, sfeștanii etc. 4 (Reg) Tămâia (7) calului. 5 (Reg; șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee cu miros aromatic puternic, foarte plăcut și cu flori verzui, dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii Si: (reg) tămâioară (7), țifroș (Chenopodium ambrosoides). 6 (Reg; și îae) Plantă erbacee vâscoasă, cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător Si: (reg) izmă, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină, studeniță, tămâioară (8), tămâioasă (11), vineriță (Chenopodium botrys). 7 (Bot; reg) Spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 8 (Bot; reg) Spanac-sălbatic (Chenopodium album). 9 (Bot; reg; șîc -de-câmp) Vineriță (Ajuga reptans). 10 (Bot; reg; și îae) Albăstrică (Aster tripolium). 11 (Bot; reg; și îae) Dumbeț (Teucrium chamaedrys). 12 (Reg; și îae; șîc -galbenă) Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene Si: (reg) filimină-de-cămp, rută-sălbatică, vineriță-de-arătură, vineriță-galbenă (Ajuga chamaepitys). 13 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 14 (Bot; reg) Coada-zmeului (Calla palustris). 15 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 16 (Bot; reg) Iarba-Sfântului-Ion (Salvia-sclarea). 17 (Bot; reg) Mușețel (Matricaria chamomilla). 18 (Bot; reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 19 (Bot; reg) Sânziană (Galium verum). 20 (Bot; reg; șîc ~-fermecătoare) Tulichină (Daphne cneorum). 21 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Roiniță2 (Melissa officinalis).
3. [DEX '98] TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.
4. [Șăineanu, ed. VI] tămâiță f. plantă ce crește prin fănețe și miroase ca tămâia. (Ajuga reptans).
5. [DLRLC] TĂMÎIȚĂ, tămîițe, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori verzui și cu miros aromatic puternic, foarte plăcut (Chenopodium). Văl de brumă arginție Smălțuitu-mi-a grădina, Firelor de tămîiță Li se uscă rădăcina. GOGA, P. 103. Văd cum trece prin poiană o fantasm’, o copiliță, Purtînd flori de mac în mînă, pe sîn, flori de tămîiță. COȘBUC, P. II 137. Iar în dreapta mai ducea... Măghiran nevestelor Tămîiță babelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513.
6. [Scriban] tămîíță f., pl. e (d. tămîĭe). Lavrentină vinerița, o plantă erbacee labiată (ajúga réptans). O plantă chenopodiacee (chenopódium) numită și studeniță.
7. [DOOM 3] tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe
8. [DOOM 2] tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe
9. [IVO-III] tămâiță, -țe.
10. [DOOM 3] tămâiță-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. tămâiței-de-câmp; pl. tămâițe-de-câmp
11. [DOOM 2] !tămâiță-de-câmp (plantă) s. f., g.-d. art. tămâiței-de-câmp; pl. tămâițe-de-câmp
12. [DRAM 2021] tămâíță, s.f. (bot.) Vineriță (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalț. – Din tămâie + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] tămâiță, s.f. – (bot.) Vineriță (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalț (Borza, 1968). – Din tămâie (< lat. *thymanea) + suf. -iță (Scriban, DEX, MDA).
14. [DRAM] tămâiță, s.f. – (bot.) Vineriță (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalț (Borza 1968). – Din tămâie (< lat. *thymanea) + -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL