1. [MDA2] tălpiz, ~ă a vz telpiz
2. [Scriban] tălpíz, V. telpiz.
3. [DEX '09] TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis.
4. [MDA2] telpiz, ~ă [At: NECULCE, L. 56 / V: (îrg) tăl~ / Pl: ~i, ~e / E: tc telbis] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) viclean. 3 a (Reg) Răutăcios. 4-5 sm, a (Buc) (Om) prost.
5. [DEX '98] TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Turcism înv.) Viclean, prefăcut, șiret. – Din tc. telbis.
6. [DLRLC] TELPIZ, -Ă, telpizi, -e, adj. (Turcism învechit și arhaizant) Viclean, șiret, prefăcut. Bună începătură pentru a se descotorosi de vechii neguțători ai Levantului, cîrcotași, telpizi și răi platnici. C. PETRESCU, A. R. 190.
7. [Scriban] telpíz, -ă adj. (turc. telbiz, ar. -is, viclenie). L. V. Viclean, șiret, marghĭol. – Și tălpiz.
8. [DOOM 3] telpiz (înv., reg.) adj. m., pl. telpizi; f. telpiză, pl. telpize
9. [DOOM 2] telpiz (înv.) adj. m., pl. telpizi; f. telpiză, pl. telpize
10. [DER] telpiz (-ză), adj. – Viclean, prefăcut, șiret. Tc. (arab.) telbiz (Șeineanu, III, 119), cf. alb. telbis, sb. telbiz. – Der. telpizie, s. f. (viclenie, fățărnicie); telpizlîc, s. n. (viclenie), din tc. telbizlik. Sec. XVII, înv.
11. [Onomastic] TĂLPÍZ (Dm); Telpiz (Ștef), < tc. „șiret”, < arab. telbis „fraudulos”.
12. [DLRLV] TĂLPIZ adj. v. telpiz.
13. [DLRLV] TELPIZ adj. (Mold.) Viclean, prefăcut, șiret. Samănă să fie niște iălpizi, de vreme ce au aprins rogojina în cap. AXINTE URICARIUL. Dumitrașco-Vodă, fiind grec tălpiz și fricos, . . . pune pricini asupra boierilor. NECULCE. Iar țăranul tălpiz . . . îndată au aflat un vicleșug nou, B 1774, 16r. Ele foarte s-au defăimat prin lucrare telpizului Bertoldu. B 1774, 29v; cf; B 1774, 5r, 23v. ◊ (Substantival) Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor. B 1774, 32v. Forme gramaticale.: nom. pl. tălpiji (B 1774, 32v). Variante: tălpiz (AXINTE URICARIUL; NECULCE; B 1774, 5r, 16r, 23v, 32v). Etimologie: tc. telbis. Vezi și tălpijic, tălpizie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu,balamut,celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL