1. [DEX '09] ȘUȘOTIT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotit s. n.] – V. șușoti.
2. [MDA2] șușotit sn [At: DL / V: (reg) șoș~ / Pl: ~uri / E: șușoti] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 Șușoteală (2).
3. [DLRLC] ȘUȘOTIT s. n. (Rar) Faptul de a șușoti; șoptire, șoaptă.
4. [DN] ȘUȘOTIT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti].
5. [DEX '09] ȘOȘOTI vb. IV v. șușoti.
6. [DEX '09] ȘOȘOTIT s. n. v. șușotit.
7. [DEX '09] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșoti vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter.
8. [MDA2] șoșoti v vz șușoti
9. [MDA2] șoșotit sn vz șușotit
10. [MDA2] șușoti [At: ALEXI, W. / V: (reg) șoș~ / Pzi: ~tesc / E: fo cf fr chuchotter] 1 (Reg) vi (D. ape, frunze, vânt etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt A șopti (3). 5 vi (Îf șoșoti) A râde pe înfundate sau pe ascuns.
11. [DEX '98] ȘOȘOTI vb. IV. V. șușoti.
12. [DEX '98] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșoti vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter.
13. [DLRLC] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă, a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform; a șopti. Apele șușoteau lovindu-se de malul lin. V. ROM. octombrie 1953, 14. Auzeau... cum se strecoară fața apei, șușotind și gîlgîind. DUMITRIU, N. 135. – Variantă: șoșoti (EMINESCU, O. IV 109) vb. IV.
14. [DN] ȘOȘOTI vb. IV. v. șușoti.
15. [DN] ȘUȘOTI vb. IV. intr. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform. [Var. șoșoti vb. IV. / < fr. chuchoter].
16. [MDN '00] ȘUȘOTI vb. intr. 1. a vorbi în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin și uniform. (< fr. chuchoter)
17. [Șăineanu, ed. VI] șoșotì v. a șopti: șoșotesc, vorbesc, născocesc NEGR. [Onomatopee].
18. [Scriban] *șoșotésc v. intr. (fr. chuchoter, a șopti). Barb. (deși la Tkt. și la Panf. e dat ca pop.). Șoptesc, șopotesc. Foșnesc.
19. [DOOM 3] șușotit s. n.
20. [DOOM 2] șușotit s. n.
21. [DOOM 3] șușoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șușotesc, 3 sg. șușotește, imperf. 1 șușoteam; conj. prez. 1 sg. să șușotesc, 3 să șușotească
22. [DOOM 2] șușoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șușotesc, imperf. 3 sg. șușotea; conj. prez. 3 să șușotească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL