1. [DEX '09] ȘUȘOTIRE, șușotiri, s. f. Acțiunea de a șușoti și rezultatul ei. [Var.: șoșotire s. f.] – V. șușoti.
2. [MDA2] șușotire sf [At: DEX / V: (reg) șoș~ / Pl: ~ri / E: șușoti] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 Șușoteală (2).
3. [DEX '09] ȘOȘOTI vb. IV v. șușoti.
4. [DEX '09] ȘOȘOTIRE s. f. v. șușotire.
5. [DEX '09] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșoti vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter.
6. [MDA2] șoșoti v vz șușoti
7. [MDA2] șoșotire sf vz șușotire
8. [MDA2] șușoti [At: ALEXI, W. / V: (reg) șoș~ / Pzi: ~tesc / E: fo cf fr chuchotter] 1 (Reg) vi (D. ape, frunze, vânt etc.) A șopoti (3). 2-3 vti A șopti (1-2). 4 vt A șopti (3). 5 vi (Îf șoșoti) A râde pe înfundate sau pe ascuns.
9. [DEX '98] ȘOȘOTI vb. IV. V. șușoti.
10. [DEX '98] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșoti vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter.
11. [DLRLC] ȘUȘOTI, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă, a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform; a șopti. Apele șușoteau lovindu-se de malul lin. V. ROM. octombrie 1953, 14. Auzeau... cum se strecoară fața apei, șușotind și gîlgîind. DUMITRIU, N. 135. – Variantă: șoșoti (EMINESCU, O. IV 109) vb. IV.
12. [DN] ȘOȘOTI vb. IV. v. șușoti.
13. [DN] ȘUȘOTI vb. IV. intr. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform. [Var. șoșoti vb. IV. / < fr. chuchoter].
14. [MDN '00] ȘUȘOTI vb. intr. 1. a vorbi în șoaptă; a șopti la ureche. 2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin și uniform. (< fr. chuchoter)
15. [Șăineanu, ed. VI] șoșotì v. a șopti: șoșotesc, vorbesc, născocesc NEGR. [Onomatopee].
16. [Scriban] *șoșotésc v. intr. (fr. chuchoter, a șopti). Barb. (deși la Tkt. și la Panf. e dat ca pop.). Șoptesc, șopotesc. Foșnesc.
17. [DOOM 3] șușotire s. f., g.-d. art. șușotirii; pl. șușotiri
18. [DOOM 2] șușotire s. f., g.-d. art. șușotirii; pl. șușotiri
19. [DOOM 3] șușoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șușotesc, 3 sg. șușotește, imperf. 1 șușoteam; conj. prez. 1 sg. să șușotesc, 3 să șușotească
20. [DOOM 2] șușoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șușotesc, imperf. 3 sg. șușotea; conj. prez. 3 să șușotească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL